Rugby, oameni frumosi si apartenenta la o cauza nobila!

Sambata, 13 martie 2010, pot nota in calendar, primul meci de rugby la care am asistat live. Sau cel putin primul de care imi aduc aminte. Romania – Georgia, pe Stadionul “Arcul de Triumf”, alaturi de un intreg sector (pare-se 84 de persoane) de bloggeri si twitteristi, stransi acolo de Maria-Sa Chinezu (zis si Asiaticu’ sau Le Chinoise).

Dincolo de rezultatul pozitiv (22-10 pentru echipa noastra nationala), dincolo de vremea insorita, a fost un meci frumos, cu multa daruire atat din partea jucatorilor, cat si din partea grupului nostru, care a constituit “celula de baza” a scandarilor de sustinere a baietilor. Trompete, steaguri, dar mai ales voci si suflete care au cantat pentru un mic pas al echipei nationale in a se califica la Campionatul Mondial de Rugby ce va avea loc in 2011 in Noua Zeelanda, tara celor mai spectaculosi rugbysti – All Blacks.

A doua zi, ne-am intalnit la sediul Federatiei la un “doppo festival”. Partile “componente” – jucatori si federatie pe de-o parte, public pe de alta – au vrut sa isi multumeasca pentru sustinerea reciproca. Pentru ca pana la urma, spectacol fara public nu se poate, iar un meci ca un spectacol de teatru n-ar avea nici un farmec. Am stat la povesti, noi am intrebat, au raspuns presedintele Federatiei Romane de Rugby Alin Petrache, secretarul-general Florin Matei, dar si 3 jucatori ai nationalei – Dragos Dima, Daniel Carpo sau Mihai Lazar. Si am facut si un mic “antrenament” – cu joc in tusa, cu gramada mai mult sau mai putin ordonata si mai ales cu poza de grup pe care abia o astept de la pozarii oficiali.

N-o sa ii enumar pe cei prezenti – cautati “#RugbyTweetMeet” pe Twitter si ii veti afla. Dar asa cum spunea Claudiu, noi, bloggerii, am intrat in familia  rugby-ului romanesc.

Refrenul e simplu: ROMANIA! VICTORIE! ROMANIA! VICTORIE!