Sistemul educational romanesc, pe langa multe lucruri bune, mi-a implantat in creier unele stereotipuri de care, in preumblarile prin tara, imi amintesc si pe care le descopar acum, cu ochii omului matur. Iar primul lucru de care imi amintesc cand vine vorba de Vasile Alecsandri este expresia Bardul de la Mircesti. Sper ca inca mai stiti ce inseamna bard, iar eu pot sa va povestesc in liniste despre vizita la conacul poetului de la Mircesti. Dupa ce treci de Roman, pana sa ajungi la castelul Sturdza de la Miclauseni (de care am vorbit aici), inainte de podul peste Siret se face un drum la dreapta spre Mircesti, o comuna atestata documentar pentru prima oara in 1455 [link].
Din pacate, daca de obicei am avut cuvinte de lauda la adresa unor locuri din Romania foarte putin cunoscute, aici am intalnit o realitate deplorabila. Drumul pana la Mircesti poarta amintirea unui asfalt (e drept, calitatea e similara celei din Iasi, deci sa nu ne plangem prea tare). Ajungi intr-un sat ce pare uitat de lume, chiar daca strazile ne-au intampinat destul de populate. Indicatoarele ne poarta catre conacul lui Vasile Alecsandri. Pe dinafara, casa pare sa fi fost renovata recent, iar un panou Regio ne confirma existenta unor fonduri europene in aceasta privinta. Intram in curtea domeniului, una deloc mica si zgribuliti de frig ne apropiem de casa – muzeu (foto stanga). Intram pe veranda si suntem intampinati de o doamna, probabil persoana responsabila de casa memoriala. Ne-a izbit frigul dinauntru, in conditiile in care era frig si afara. Doamna parea aproape deranjata de vizita noastra, probabil o scosesem de la caldura (ii doresc din toata inima sa stea in vreo camera dotata cu ceva calorifer, altfel reumatism scrie pe dansa). Am intrebat politicos care e directia de urmat si, sub dominatia frigului din casa, in maxim 10 minute am facut turul acesteia singuri, citind pe ici, pe colo, cateva din panourile de pe pereti. De fapt, niste printuri antice, tocite de vreme. Ultima investitie in obiectele din casa si in afisajul de pe pereti a fost facuta, probabil, la inceputul anilor ’80.
Stiu, doamna, biletul de vizitare este 3 lei, absolut ridicol. Va spun sincer ca as fi platit si 20 de lei, cu conditia sa nu inghet si sa imi spuneti povestea pastelurilor lui Alecsandri, scrise pe malul Siretului. Mi-as fi dorit sa imi povestiti de vornicul Alecsandri – desi mi-a placut istoria, habar nu aveam titlul nobilar al tatălui autorului versurilor Horei Unirii, un cantec cu mesaj patriotic extrem de puternic si pe care tinerii nu o (mai) cunosc. Si e usor sa le spunem ca sunt ignoranti, dar acestea ar fi lectiile de istorie cele mai importante. Dovediti-le de ce teatrul national din Iasi poarta numele lui Vasile Alecsandri, ce a insemnat acesta pentru viata politica a vremii, pentru emanciparea Moldovei si nasterea Romaniei. Cum de numele sau se leaga infiintarea Academiei Romane si revista Romania Literara.
Inainte de a pleca, am vizitat mausoleul unde este ingropat Vasile Alecsandri, situat in curtea conacului si terminat abia in 1928, la aproape 30 de ani de la moartea sa. Am parasit dezamagit conacul de la Mircesti, dar sper sa ma intorc odata, primavara, sa admir Siretul si salciile pletoase din poeziile sale.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
2 Comments
sunt din Mircesti, cateva raspunsuri: tatal poetului, pe nume tot Vasile Alecsandri a fost vornic sau postelnic. Nu poetul!
Afisele cu REGIO vizau o alta varianta de drum care este OK(pe la Doi lei);
Pastelurile au fost inspirate de natura fascinanta de acolo, de padurea de pe malul Siretului(sa nu uitam cat de boem era Alecsandri…) Poetul a copilarit acolo si pentru el toata natura era plina de poezie.
Alecsandri este intemeietorul teatrului romanesc(este cu adevarat un deschizator de drumuri), la Mircesti a scris seria nemuritoarelor Chirite, de un succes fulminant in acea vreme – mai ales in interpretarea actorului Miluta Gheorghiu – si nu se putea ca teatrul din Iasi, atunci infiintat, sa poarte alt nume!
Sa nu uitam, poetul a fost format la Paris, “orasul-lumina”iar generatia din care a facut parte: Eminescu, Kogalniceanu, Cuza, Negri etc etc nu putea(generatia) decat sa salte Moldova prin acele pionerate: prima universitate, primul teatru, Junimea, biblioteca, revolutia, unirea cu prima capitala in Moldova samd.
Alecsandri este printre fondatorii Academiei romane-vedeti in partea centrala a uneia din pozele muzeului, dealtfel, cand eram copii, spuneam ca mergem la Academie, nu la muzeu!
Mausoleul a fost construit de “natiunea recunoscatoere” iar la inaugurare au fost prezenti Emil Racovita si Mihail Sadoveanu care au lut cuvantul.
Primavara, la Mircesti, este fascinant dar, as vrea ca salciile sa le lasam mai mult in atentia lui Eminescu…
Imi dat 20 lei????
Draga Alina,
Sau Cecilia?
In primul rand, multumesc mult pentru informatiile adaugate, chiar utile. Realizez ca daca dupa 5 ani ai gasit articolul meu, inseamna ca sunt singurul care a scris despre locul acela.
O sa o iau de la coada la cap, ca sa nu uit. Poezia Malul Siretului e scrisa de Alecsandri, nu? “Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară…”
Afisele cu REGIO cred ca se refereau la conac si la domeniu, nu la drum. Eu asa inteleg din ce am scris. Despre drumuri, ce sa zic, am luat si eu ce drum am prins.
Si da, meriti cel putin 10 lei pentru informatiile suplimentare 🙂