Spirit liber

Libertatea e un cuvânt greu, România a tânjit după el zeci de ani, asta dacă ar fi să mă refer doar la istoria modernă a statului român. În anii de comunism, românii și-au găsit întotdeauna supapele care să le permită să își păstreze spiritul liber într-o lume în care alte “libertăți” erau restricționate (vezi libertatea de mișcare). Au fost umorul underground (nu degeaba se spunea că Bulă e cel mai cunoscut român), rockerii pletoși cu părul ascuns sub cămașă sau cu adeverințe de la teatre și case de film că au roluri istorice care implică barbă și plete, așa s-au născut serile de poezia muzicii tinere, cu Motzu’ Pittiș citind carta drepturilor omului și oferind muzici de calitate tinerilor ce umpleau până la refuz sala de la Bulandra (sper să nu greșesc). Muzica în sine era obiect de contrabandă, cu discuri, benzi de magnetofon sau casete audio ce se împrumutau, copiau, comercializau pentru a facilita accesul la muzica vremurilor, aduse cine știe cum de peste graniță.

Cât despre încurajarea celor de la Pepsi de a-mi depăși limitele și de a provoca regulile (parte din campania 50 de ani de spirit liber în România), îi pot asigura că asta fac de 20 de ani. Am ales să fac chimie, deși la începutul anilor ’90 era un domeniu blamat și condamnat la uitare. Am crezut însă în permanență în mine și în puterea de a face lucrurile altfel și am dovedit că dacă ești bun în ceea ce faci, poți reuși, indiferent de domeniu. Încerc să fac cercetare într-o țară căreia îi pasă prea puțin de acest domeniu, găsind împreună cu colegii mei tot felul de resurse externe pentru a sprijini mediul înconjurător din România, fie că vorbim de cuantificarea poluării sau de conservarea biodiversității. Am fost de foarte multe ori pionieri în domeniile noastre (de ex., colegii mei sunt primii care au instalat transmițătoare pe exemplare de cormoran mic, pentru a le determina anumite caracteristici), am fost de nenumărate ori singurii sau printre puținii reprezentanți ai României la conferințe internaționale de anvergură.

Și pentru că nu era suficientă chimia, și nișa muzicală aleasă de mine (muzica folk) era, la momentul 2004, una ce părea sortită anonimatului. E însă muzica ce a mișcat mase, a însoțit revoluții și mișcări sociale, iar acest lucru nu îl va putea schimba nimeni. Muzica folk va fi în continuare genul cu “multe cuvinte”, cu mesaje puternice, dedicată oamenilor al căror spirit liber nu a murit. Iar eu voi continua să cânt pentru ei, pentru cei care cred că se poate și altfel, voi continua să cred în muzica mea cu ajutorul celor care mă susțin.