Sport pentru toți

Am copilărit pe maidane și am bătut curțile școlilor din Slobozia, încingând nesfârșite meciuri de fotbal cu vecinii de la blog sau colegii de școală. Am rupt zeci, dacă nu sute de perechi de încălțăminte pentru bucuria imensă din momentul acela când ești eroul grupului pentru că reușești să marchezi. Locul în grup ți-l câștigai prin valoarea dovedită pe teren, prin polivalență, prin capacitatea de a mobiliza echipa, iar asta se vedea în ordinea în care erai ales când se formau echipele.

Peste ani, am primit două lecții uriașe din partea unor profesori universitari. Primul dintre ei avea aproape 70 de ani când ne întâlneam pe aleile de la Facultatea de Drept (lângă operă), spre sfârșitul anilor ’90. Noi mergeam la echipa facultății, el la terenurile de tenis “lipite” de terenul de fotbal. Ne lua din start cu “băi, antipaticilor!”, dar era atâta prietenie în vocea lui că zâmbeai cu gura până la urechi. Când termina partida de tenis, petrecea câteva minute urmărindu-ne bucuria de echipă învingătoare. Știam din povești că ani de-a rândul alerga în fiecare dimineață, dar tenisul era marea lui pasiune. Cel de-al doilea exemplu vine din zilele noastre. Profesorul are 65 de ani și ni se alătură constant la partidele jucate miercuri de miercuri alături de colegii de muncă. Se încălzește cu grijă (ne-a povestit că a făcut atletism), apoi ni se alătură și luptă cot la cot cu noi sau cu cei câțiva masteranzi care joacă cu “profii”. Și văzându-i dăruirea te mobilizai instant să alergi mai mult și mai cu spor. După unul din meciuri, ne povestea ce bine îi prind aceste meciuri, cât de relaxat e psihic datorită mișcării.

Sunt puține motivele întemeiate pentru a nu face sport (îmi aduc aminte cu emoție de sportivii fundației Motivation, care practică de la baschet în scaun rulant, la tir cu arcul și înot), iar vârsta cu siguranță nu e unul dintre ele. Fiecare din noi preferă anumit sport – de exemplu, eu am practicat (la nivel de amatori, evident) cam tot ce înseamnă sport cu minge – fotbal, baschet, handbal, volei, chiar și rugby de cateva ori, un pic de tenis de câmp, iar de la o vreme pedalez de zor pe aleile din Parcul Tineretului. Cu toate acestea, nu mă prinde alergatul de nici o culoare, oricât aș încerca, probabil e vorba de partea mea sociabilă, care are nevoie de interacțiune permanentă, pe când jogging-ul e mai curând un sport solitar, ești doar tu și drumul pe care alergi. Dar sportul e parte din mine (să fiu sincer, am avut concerte la care am transpirat mai tare decât la o oră de bicicletă în parc) și nu doar pentru că mișcarea face bine (o comparație între analizele mele în martie și octombrie 2014 a dovedit asta), ci pur și simplu pentru starea de bine pe care mi-o dă.

Indiferent de motivul pentru care vă aflați la sau în drum spre mare pe 1 august (fie că e Folk You, EuropaFM Live pe plajă sau pur și simplu în vacanță), dați o fugă în piațeta din fața hotelului Perla din Mamaia și “lipiți-vă” de grupurile care vor practica de la kangoo-jumps și zumba la fotbal și spinning. Pentru distracție, pentru tonus și pentru că mișcarea nu ia niciodată vacanță. Programul fiecărei “discipline” îl găsiți pe pagina evenimentului.