Sunt european si intotdeauna m-am simtit asa

Cand am inceput sa lucrez in proiecte europene (2000), Romania era in perioada de preaderare la structurile europene. Si nu de putine ori, pe la conferinte sau intalniri eram o prezenta exotica. Pentru ca despre Romania se stiau foarte putine si povestindu-le despre oameni si locuri si asta in limba lor, ii vedeam luminandu-se si punand intrebari, ba chiar interesandu-se despre posibilitatea de a vizita Romania.

M-am simtit foarte european la Paris, langa centrul Pompidou, vizitand atelierul lui Brancusi, artistul roman despre care se spune ca a revolutionat sculptura. Pentru ca Brancusi sau Ionesco sunt pentru francezi niste valori incontestabile, nu degeaba incearca, mai mult sau mai putin voalat, sa ii asimileze ca “francezi”.

Ma simt arogant de european cand in merg in tari europene mult mai “avansate” ca noi din punct de economic si cultural, dar unde mi-e greu sa gasesc o cale de comunicatie cu cei din jur, pentru simplul fapt ca ei nu vorbesc decat limba materna, in timp ce in Romania orice pusti iti poate explica printr-un minim de cuvinte cum sa ajungi unde ai nevoie.

Sa nu credeti ca europeanul din mine nu se manifesta si acasa la el. Am adus si gazduit in Romania oameni din UK, Austria, Finlanda, Grecia, Franta, Spania, Olanda etc. (daca stau sa analizez cei 9-10 ani de proiecte si conferinte europene, probabil cam din toata Europa). Pe unii i-am dus la Lepsa sa guste din pastravul in cetina de brad din raul Putna, cu altii am dormit pe malul Dunarii la Portile de Fier, cativa mi-au fost oaspeti la nunta (ba mi-au furat si mireasa!). Multi dintre ei au revenit in Romania, semn ca le-a placut suficient de mult. Iar marea lor majoritate au avut revelatia unei tari extrem de interesante si de primitoare.

Apartenenta mea la cetatenia europeana a atins cote paroxistice cand colegi din universitati europene m-au rugat sa organizez in 2007 un workshop la Sibiu, pentru a le da ocazia sa viziteze orasul ce a fost declarat Capitala Culturala Europeana cu un an inaintea Liverpool-ului, leaganul Beatles, a Liverpool si Everton sau a raului Mersey.

Si sa nu uit: ma simt european ori de cate ori postez pe blogul meu sau pe facebook fotografii de pe drumurile patriei, iar prietenii mei ce nu vorbesc romana imi reproseaza ca le arat locuri magnifice, dar nu pot intelege explicatiile si povestile, oricat ar incerca cu Google Translate.

Ar fi ridicol sa lasam criteriile economice si politice sa ne “excluda” din Europa. Pana la urma, sunt european mai ales pentru ca ma simt european si actionez in ton cu valorile europene, iar la fel ca mine sunt si altii, care s-au simtit europeni vizitand locuri din Romania – de ex. Strada Stavropoleos – sau cunoscand oameni care fac diferenta. Daca va simtiti europeni, va invit sa contribuiti pe www.sunteuropean.ro – puteti castiga un weekend la conacul Kalnoky, unul din locurile speciale ale Romaniei.