UPDATE: am uitat sa scriu cate ceva, deci voi mai reveni asupra acestui post. Cand a fost publicat, avea doar 3 puncte.
Sunt in general un tip foarte expansiv, si la propriu (dau mult din maini, sunt ala care varsa berea de pe masa!) si la figurat. Dar manifestarile mele entuziaste se petrec, in majoritatea covarsitoare a situatiilor, in prezenta unor oameni pe care ii cunosc. Astfel ca, va dau cateva exemple de situatii in care m-ati putea interpreta gresit:
- Foarte rar trimit mailuri cu concertele mele – mi se pare ca suntem suficient sufocati de mailuri si spam-uri ca sa obosesc si eu lumea cu mesaje care poate pe unii nu ii intereseaza. De-aia mi-am facut site, acolo gasiti mereu concertele mele. Exceptie fac concertele caritabile, pentru ca acolo nu e loc de ezitari si timiditate.
- Mi-e foarte greu sa sun pe cineva pe care nu il cunosc. Nu sunt genul care suna sa se propuna sa cante undeva telefonic – exceptie fac prietenii sau oamenii cu care am lucrat deja si stiu despre cine e vorba. Prefer sa dau un mail sau un mesaj pe facebook, in care sa pot explica cine sunt (cu dovezi de multe ori), dat fiind faptul ca sunt nici Johnny Cash, nici Mircea Vintila.
- La party-uri, evenimente etc. de cele mai multe ori nu sunt eu cel care face primul pas – de exemplu, pe Andra am cunoscut-o dupa circa un an de online cand, fiind la un Webstock parca, ne-a facut cunostinta Auras. Dupa ce ne cunoastem, sunt sanse mari sa va fac capul mare, sa va invadez, dar pana atunci…nu. Daca am baut 2 beri, sunt totusi sanse sa fiu ceva mai volubil.
- Ma fastacesc pe la concerte cand vine cate un pusti, trimis cu forta cel mai probabil de parinti, sa imi ceara autograf. Deci nu pot sa va spun ce emotie ma cuprinde, se darama scena pe mine!
Asadar, sunt sanse sa va “ignor” nu datorita statutului meu net superior celor din jur (nu odata mi s-a spus ca ma uit de sus la oameni!), ci pentru ca pur si simplu mi-e frica sa nu deranjez. Bine, daca apucam sa ne cunoastem, s-ar putea sa va deranjez rau de tot, dar deja aia e alta discutie.
Poza de mai sus este afisul unui film celebru in copilaria mea, cu “Marele Blond”, Pierre Richard, Sunt timid, dar ma tratez.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
14/03/2012 at 12:57
@JustForFun: Aseara clar nu a fost vorba de mine, pentru ca am baut doar apa plata :))
14/03/2012 at 13:55
eu pot confirma cele scrise mai sus:)) cand am vorbit cu tine face2face 2 cuvinte la unirii la metrou dupa un spectacol pareai ca vrei sa fugi!:))) ii bine macar ca nu fugi si de microfon si ca te putem auzi macar asa ca si asta ii mare lucru!
14/03/2012 at 14:02
@Bogdan Adrian – de multe ori, fuga se datoreaza permanentei agitatii browniene in care traiesc :))
16/03/2012 at 15:45
Ualeeeeuuuu… cata sinceritateee… Asta numai un om sigur pe sine putea sa o recunoasca… fraza binenteles ca nu-mi apartine dar… se potriveste de minune… si uite ca mi-am dat si eu seama ca sunt… mult mai timida decat par 🙂
10 Comments
Acum ca este totul public, te vom invada noi pe tine si nu datorita statutului tau temator ci datorita calitatilor carora le permiti atât de greu sa iasa la iveala. Pfiuuuu noroc ca te tratezi ! :))
@Monica Invaziile nu sunt o problema, sunt obisnuit cu ele – deh, dificultatile celebritatii! :)))