Tenis, artă urbană și energie

București, un oraș al contradicțiilor: cenușiu de multe ori, dar plin de viață, îmbinând arhitectură “clasică” și giganți de sticlă și metal, Palatul Parlamentului, a doua clădire din lume după Pentagon și garsonierele “cutii de chibrit”. Opulență și austeritate, alb-negru și color, bine și rău. Iar din loc în loc, cenușiul clădirilor este spart de insule de culoare.

Vă recomand să vă plimbați într-o zi prin Cotroceni, unul din cartierele ce spun, atunci când nimic nu le tulbură liniștea, poveștile Bucureștiului de altă dată. Una dintre ele se referă la o legătură strânsă ce există între acest cartier și muzica folk, iar aici vina le aparține unor domni născuți și crescuți aici (Mircea Vintilă și Horia Stoicanu). Dacă ascultați cu atenție, veți afla povestea Salatierei de Argint de care România a fost mereu aproape, ba chiar o dată a și fost la București, dar niciodată nu am reușit să o păstrăm. Pe strada Romniceanu, vis-a-vis de numărul 17, în mijlocul unui giratoriu pierdut printre viluțele cochete, veți descoperi legătura dintre tenis, artă urbană și energie în inima orașului contradicțiilor de care vorbeam (foto stânga). Pe autor îl cheamă Allan Dalla, evident, un pseudonim, un “nume de scenă”, iar ce veți găsi pictat pe pereții postului de transformare este viziunea sa asupra sportului alb.

Este continuarea unei povești în culori începută acum 4 ani de Enel, prin proiectul City of Energy. Inițial, cu un concurs de design dedicat artiștilor urbani din România și o expoziție itinerantă de becuri de dimensiuni umane, pictate creativ de cei mai talentaţi artişti graffiti din România (2011). Apoi continuat cu un oraș în culori reprezentat de tinerii pasionați de artă urbană, în cadrul unui nou concurs de design (2012). Posturi de transformare a energiei electrice prind viață în cel de-al 3-lea an de proiect: o carte imensă de colorat (Parcul IOR), primul desen anamorfic din România, Splaiul Independenţei; Pollock recreat pe pereţii unui post de transformare din Parcul Carol cu ajutorul a sute de baloane de vopsea; personalități importante din istoria electricității (Pipera și Titan) (2013). Tot în 2013, proiectul a ieșit din București, mergând și la Constanța, pentru a “colora” pereții unui post de transformare din interiorul Delfinariului cu imaginile a șase specii de plante, păsări și mamifere pe cale de dispariție din zona Dobrogei și Mării Negre, cu ocazia Zilei Internaționale a Biodiversității, dar și la Timișoara.

Sâmbătă după-amiaza, momentul a fost marcat cum se cuvine prin prezența a patru jucători de referință pentru tenis: Ilie Năstase, Goran Ivanisevici, Cedric Pioline și Andrei Pavel. Pe trei dintre ei, cei mai tineri, îi aveți în poza alăturată, iar autografele lor puțin mai jos. Goran a câștigat la București în 1993, mama lui Cedric este de origine română, iar despre meciurile lui Andrei din Cupa Davis pentru România am putea vorbi ore în șir. Ilie Năstase e…Ilie Năstase. Primul lider ATP din istorie, omul ce a ‘înfruntat’ o civilizație întreagă, cea britanică, pe terenurile de la Wimbledon cu glumele și gesturile sale de frondă. Ilie a demonstrat că le poate ține piept, aflându-se de cealaltă parte a fileului. Avea să o facă, puțin mai târziu, și pe terenul Central din Arenele BNR de tenis, propagandă pentru noile generații de a opta pentru racheta de tenis.