Ținutul Pădurenilor a fost una din țintele mele atunci când am acceptat invitația de a participa la #prinHD (Călin mă bate la cap demult să merg, dar na, abia acum s-au legat lucrurile). Știu că e mai atractiv Castelul Huniazilor, Cetatea Devei sau Sarmizegetusa, dar mie îmi place să bat drumuri mai puțin umblate de oameni, să iau pulsul comunităților, să descopăr ce nu apare niciodată la TV.
În primul rând, cred că trebuie să explicăm ce se înțelege prin Ținutul Pădurenilor, ca să aveți o idee la ce mă refer. El include comunele Ghelari, Teliucu inferior, Lunca Cernii de Jos, Toplița (nu cea din Harghita), Bunila, Bătrâna și Cerbăl. Și voi începe cu o panoramă de la Ghelari, de lângă pensiunea… Panorama (chiar în șosea există un observator foarte bun pentru poze de la înălțime).
Primul loc vizitat a fost Casa Memorială Drăgan Muntean, care găzduiește un mic muzeu etnografic, cu obiecte strânse chiar de cunoscutul interpret. Știu, cei mai tineri vor întreba Cine a fost Drăgan Muntean? În anii ’90, în materie de muzică populară patriotică exista un trio remarcabil și anume Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocșa și Drăgan Muntean. Când se apucau ei să cânte Noi suntem români, trebuia să fii de fier să nu te miște. Ultimul dintre ei era de loc din Poienița Voinii, un sat la 30 de km. de Hunedoara, aparținând de comuna Bunila. Și vă invit să vedeți un filmuleț din arhiva TVR cu cei trei.
Festivalul Pădurenilor, ajuns în 2019 la ediția cu numărul XXXIX, poartă numele artistului dispărut la doar 47 de ani. Și am mâncat, nene, și niște plăcinte pădurenești buneeeee – e un fel de lipie cu brânză, dar musai să le gustați, că din povești nu reiese gustul! Exact din poza de pe filmulețul de mai jos, unde se spune secretul lor și care include mai multe imagini din Bunila, inclusiv de la festival. Pentru plăcinte și primirea călduroasă, mulțumirile merg către domnul Dorel Rădoane, viceprimar al comunei.
Dacă v-am făcut poftă, să mă iertați, și-așa n-am zis nimic de palinca primită, gălbuie și ofertantă… Dar eu am luat-o la picior prin sat, am vorbit cu o mamaie de 70 de ani, care îmi spunea să nu îi fac poză, că nu gătită. Era singură de 30 de ani, de când îi murise soțul, avusese un accident vascular cerebral acum 28 de ani, fiul plecat la oraș să se facă șofer. Și totuși a rezistat acolo, în creierii munții (cei 30 de km până la Hunedoara în faci în 45 min. cu mașina), în căsuța ei de lemn, în care se născuse și își trăise întreaga viață.
La Ghelari, am oprit preț de o poză la Catedrala Pădurenilor, o biserică a cărei construcție a început în 1939, dar a fost finalizată în 1960 și sfințită abia în 1973. Din ce am citit, au fost probleme structurale încă din anii ’70, ca urmare a activităților miniere din zonă, pământul se “așează”, determinând deplasarea acesteia. De aceea, au fost făcute 150 de foraje de circa 30 m adâncime în care a fost injectat ciment (sursa).
Ca să ajungi la furnalul de la Govăjdia, părăsești DJ687E ce leagă Bunila de Hunedoara și intri pe valea râului cu același nume (sau Runcu). Aici a funcționat primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea din lume, dat în folosință la începutul sec XIX.
Trebuie spus că în zona Ghelari s-a exploatat minereu de fier de pe vremea dacilor și până în 2005, iar în anii ’60 – ’70 avea circa 4000 de angajați (povești despre mina Ghelari aici). Deci materia primă pentru furnal era la îndemână, ca și mangalul obținut din lemn de fag colectat din apropiere. Dar, din raționamente legate de rentabilitate, în 1924 furnalul este închis definitiv.
Stabilimentul industrial este într-o stare de degradare avansată (foto dreapta), ideile de renovare și transformare a sa într-un muzeu rămânând la stadiul de proiecte. Înțeleg că pe aici a existat și un traseu de mocăniță, care lega Hunedoara de Ținutul Pădurenilor și care a funcționat până în anii ’90 (sursa). În apropiere este situată Peștera Fetelor.
Am fost cazați la o pensiune pe Lacul Cinciș, de care tot auzisem, văzusem poze, dar unde nu am ajuns până în weekendul ce a trecut. Din poziție și povești, este locul preferat de evadare al hunedorenilor și al celor din Deva, în special pe parcursul verii. Locul este propice activităților nautice (hidrobiciclete, caiace etc.), dar și pescuitului, iar cam toate pensiunile văzute aici au piscină. Dacă vreți să impresionați pe cineva, o cină pe terasa motelului Cinciș poate fi de mare efect.
Două cuvinte și despre concertul de la Deva. Mi-a luat 15 ani să ajung aici și meritul pentru acest fapt aparține celor de la Jos Pălăria – cafenea dependentă de cultură. Locul are cărți, loc de joacă, înghețată bună, cafea la nisip și o stare de bine de ansamblu, când stai și te bucuri de citit ziarul sau o carte și nu trebuie să faci nimic (la asta mă pricep cel mai bine). Dacă la Craiova nu e ușor de ajuns să cânt, o parte din prietenii mei de acolo m-au văzut la Deva (v-am mai spus că prietenii mei sunt fițoși, vin să mă vadă cântând în alte orașe). Plus noii prieteni făcuți acolo. Și m-a prins Daniel Botea la concert într-o poză ce, cred eu, că mă caracterizează – cu gura până la urechi.
Încet-încet, ajung eu în toate orașele patriei. Iar eu vă las cu o galerie de poze făcute în acest weekend în Ținutul Pădurenilor.
#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev, evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu”, cotidianul Glasul Hunedoarei.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
