
Toamna își intră tot mai mult în drepturi și m-am gândit să vă povestesc ce au pregătit prietenii de la TwinArts în următoarea perioadă pentru seria Jazz Night Out, pentru că sunt concerte extrem de interesante pentru cei care apreciază muzica reală, cântată, nu simulată, nu sintetică, dincolo de main stream (a nu se înțelege că am ceva cu acea zonă, sunt foarte democratic în preferințe muzicale) și un obositor heavy rotation.
Vorbim de artiști importanți din zona de jazz, oameni cu Grammy la activ, cu colaborări importante, cu proiecte interesante și venind din zone muzicale diferite. Pe scurt avem, în ordinea concertelor de la București, Dhafer Youssef, Victor Wooten și Robert Glasper Experiment. Și propun să le luăm militărește și să le prezentăm, pentru că fiecare concert în parte are argumente de neratat, Sala Radio anunțându-se o gazdă primitoare pentru toți cei trei.
Dhafer Youssef revine la Jazz Night Out, dar nu știu dacă să încep cu povestea cu geniul său în a aduce oud-ul (instrumentul arab cu coarde) în zona de jazz sau să vi-i prezint pe senzaționalii muzicieni cu care vine la București pe 27 octombrie. Primul dintre ei ar fi Mark Guiliana, toboșarul de pe albumul de adio al lui David Bowie, Blackstar, dar și colaborator al unor artiști despre care ați mai citit la mine pe blog – Brad Mehldau sau Avishai Cohen. Ben Williams (bass) se laudă cu un Grammy alături de Pal Metheny’s Unity Band în 2013, pentru cel mai bun album de jazz instrumental, dar și cu un premiu Thelonius Monk. Aaron Parks (pian) a câștigat și el apreciatul premiu și a colaborat cu muzicieni ca John Patitucci, Ron Carter, Charlie Haden, Dave Holland, Christian McBride sau Robert Hurst.
Despre Youssef aș menționa cele șapte albume și colaborările cu Tigran Hamasyan, Omar Sosa și Paolo Fresu, ca să numesc doar artiștii care sunt foarte populari iubitorilor de jazz din România (aș zice și cititorilor mei, că ați mai auzit despre ei pe-aici). E în permanentă căutare, îmbină instrumente din lumi și spectre muzicale diferite, contopindu-le cu vocea sa mistică. În rest, ceea ce auziți pe scenă este o simbioză între originile tunisiene și experiențele de muzică ritualică de care a avut parte și cultura europeană în care s-a dezvoltat ca muzician (în special Austria). Pentru voi, Soupir eternel.
L-am ratat pe Victor Wooten cu ocazia primului său concert la Sala Radio și sper să nu se întâmple acest lucru și a doua oară. Pentru că omul m-a marcat profund prin ceea ce face cu chitara bas, iar asta doar din ce am urmărit pe video. Preconizez că voi avea parte de o experiență similară cu Beth Hart, unde live-ul bate orice impresie ți-ai format urmărind înregistrări. Da, așa cum spune gazda emisiunii în care este filmat clipul de mai jos, Victor Wooten îți demonstrează că basul poate fi un instrument solo la fel ca oricare altul. Și dacă nu v-am convins eu, sper să vă convingă cele peste 1 milion de vizualizări strânse de Amazing grace.
Cinci premii Grammy, colaborări în formule diverse (Prince, Chick Corea, The Dave Matthews Band, Branford Marsalis, Mike Stern, Keb Mo, Marcus Miller), dintre care cea mai dragă mie îmi e cea cu Bela Fleck (artizanul banjoului) și o sinceritate debordantă a discursului, acesta este, în cel mai scurt rezumat posibil, Victor Wooten. Alături de el, la Sala Radio vor fi pe scenă Dennis Chambers (tobe) și Bob Franceschini (saxofon), formulă în premieră, dar care, dată fiind virtuozitatea celor trei, se anunță memorabilă. Că doar nu credeți că Chambers a cântat pentru că e simpatic cu Santana și a fost “rezervă” pentru Led Zeppelin, iar pe Franceschini originile sale latine l-au ajutat să colaboreze cu Celine Dion, Ricky Martin, Jennifer Lopez, Mike Stern sau Paul Simon.
Omul cât trăiește învață, iar pianistul Robert Glasper este un nume de care trebuie să recunosc că, până la anunțul celor două concerte din București și Clul, nu am auzit. Dar mă consider un om deschis la minte și mă apuc să caut cine este domnul și ce vrea el de la muzică, pentru că toamna îl aduce și pe el la Sala Radio din București, dar și la Cluj. Ca piesă, recunosc că am ales la întâmplare, prima piesă propusă de youtube de pe contul oficial al artistului, dar după ce am ascultat-o de trei ori la rând: So beautiful.
Două premii Grammy (2013 și 2015) pentru albumele Black Radio și Black Radio 2, dar cumva dintr-o altă zonă decât jazzul propriu-zis – R&B, plus alte trei nominalizări pentru performance sunt pentru mine argumente că Robert Glasper trebuie văzut live. Cu o mamă director muzical într-o biserică baptistă și cântând blues și jazz, Glasper spune că în biserică a învățat cum să asculte armonia și a fost inspirat să mixeze muzică gospel cu jazz. Îl creditează pe Miles Davis ca având un impact major asupra carierei sale, dedicându-i un album tribute, intitulat Everything’s beautiful, dar și compunând coloana sonoră a filmului biografic dedicat lui Davis, Miles ahead.
Apropo de Robert Glasper Experiment – el e adus în România de o colaborare între oamenii care fac Jazz Night Out și cei care fac la Cluj Jazz in the Park, semn că se poate colabora, semn că putem pune umărul toți cei care compătimim alături de muzica de calitate. Iar pentru asta felicit ambele echipe, doar împreună se poate face treabă bună, iar toamna se anunță extrem de interesantă pentru fanii de jazz.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!