
Nu mai știu cu cine vorbeam de un traseu prin România și mi-a fost greu să aleg o zonă anume, pentru că puteam face trasee pentru fiecare parte din România. Dar într-o seară de pandemie, m-a apucat joaca și am făcut primul traseu. Reacțiile au fost așa pozitive, ba chiar unii s-au supărat că la ei nu ajung, că am mai făcut unul, și apoi și pe al 3-lea. Și cum pe facebook e greu să găsești ceva, iar pandemia ne obligă să rămânem pe-acasă, am zis să le pun pe blog, să le aveți în minte când faceți un traseu de vacanță. Evident, le puteți îmbina, în funcție de ce nu ați văzut până acum, mă puteți întreba dacă vreți recomandări suplimentare (sunați-mă, primele 20 de secunde netaxabile!).
Mâine m-aș urca în mașină și aș porni la drum. Să mănânc o plăcintă cu Gabi, la Focșani, apoi să mă duc pe capul lui Sorin la o pizza, la Humor, să fac două poze în Ciocănești, satul – muzeu, caselor pictate, în drum spre Maramureș. Să mă opresc pe Iza, să mă spăl pe față, apoi la Budești, la Casa Pașcu, să mă uit la caii ăia frumoși și să mă joc cu toți mâții din curte. Apoi să cobor ușor la Cluj, la o supă – cremă la Bulgakhov, în drum spre Apuseni.
Albac, Zlatna, Roșia Montană, Roșia Poieni, să mai cânt o lance a lui Horea și să văd cum a putut omul să distrugă un sat. Să mă duc la Mediaș, să mă dau cu bicicleta cu Feri pe la Ațel și Dupuș, să mă plimb seara prin cetate, la Alba.
A doua zi să mai urc o dată la Cisnădioara, să opresc la o poză pe malul Oltului, în drum spre Conacul lui Maldăr, la o cafea pe prispă și o prăjitură de-aia bună. Apoi să merg întins până la Conacu’ Boierului, să mă urc pe Podu’ lui Dumnezeu și sus la Zătun/Zăton. Seara, să mă opresc la tanti Geta și nea Vasile la Eșelnița, acasă, să mă îndoape și să îmi povestească toate din lună și din stele. Să prind dimineața pe Clisură, cu ceața aia densă, pe care soarele parcă o dizolvă și să ajung la Baziaș pentru sentimentul acela de marginea hărții. Să mă duc la Oravița lui Cristi și să mă plimb, fir-ar să fie, cu Semmeringul Bănățean, până la Anina. Și să mă întorc în București poate tot pe malul Dunării – Hinova, Calafat, Corabia, Zimnicea, Turnu Măgurele, Giurgiu, ca să am ocazia să mă întreb când e următoarea dată când vin aici.
Terminând de îmbogățit din folk (n-ar dura mult), aș lua-o apoi spre est. Nu spre Mamaia, nici spre Vamă, cum s-ar bănui. Momentan, singurul loc de care mă simt legat muzical e White Horse-ul din Costinești, unde oricând m-aș întoarce cu drag. Apoi aș lua-o spre nord, spre Histria, Enisala si Argamum. Aș dormi la o casă de lipoveni prin Sarichioi, să mă enervez înainte cu un pește cu multe oase și mujdei de usturoi. Dimineața aș trece Dunarea pe la Brăila, să mă opresc la o cafea și să îmi amintesc, cu o lacrimă, de tanti Maria. Apoi aș fugi pe malul Prutului, lângă care am stat 6 ani, să admir miile de păsări și irișii galbeni.
În 3 ore tot paralel cu Prutul sunt la Iași, la un prânz de neam prost la Oscar, sau o plimbare prin Copou cu niște oameni care mă așteaptă mereu. Cap-compas până la Dorohoi, să dau o sticlă de Jameson și să povestesc cu Alex într-o grădină verde. De la Dorohoi la Mureș, la profii mei favoriți, pot opri doar în Câmpulung Moldovenesc, să îi urez baftă la BAC Biancăi. Mureșul merită văzut, au refăcut cetatea aia în care n-am apucat să cânt, dar na, nu sunt nici eu peste tot acasă.
Cina ar fi fără îndoială la Martinuzzi, în Vințu, o supă – cremă de usturoi, cu un vin alb de Jidvei. Dimineața aș pleca spre Biserica aia veche din Densuș, că de mult mă țin să o văd, dar poate l-aș lua cu mine și pe Cătă, de la Orăștie, că mai avem și noi de recuperat.
Și aș coborî dis-de-dimineață la Lainici și apoi prin defileul Jiului, mai sălbatic și mai colțuros decât al Oltului și Prahovei. M-aș duce o fugă la Cula Cornoiu, e totul verde în jurul ei acum, apoi la Glogova, că și ea are o culă. Toate cu poveștile lor…
Când fugi din București, ori te duci la Amara, la băi de nămol, ori te oprești dincolo de Buzău, la carstul în sare și la Vulcanii Noroioși. Să stau jumătate de oră pe Platoul Meledic, pe malul lacului, să ascult cicadele din iarbă și să simt ce a simțit și Vlahuță. De acolo aș lua-o spre Jariștea Vrancei, să beau un roze rece la Dan sau să mănânc un păstrăv în cetină la Lepșa.
Dis-de-dimineață, aș porni spre Ținutul Neamțului, la o cafea cu Ioana, drept mulțumire pentru susținerea necontenintă din ultima vreme, apoi la Cetatea Neamțului, să îl salut pe Păcală al Ionelei și să fac cea mai frumoasă poză în asfințit locului acela plin de istorie. A doua zi, aș mânca un șerbet de la Agapia și aș trece munții salutând mărețul Ceahlău în drum spre conacele din Covasna, pe care aștept de ceva ani să le văd.
Soarele zilei următoare m-ar prinde pe drum spre Sibiu, că nimic nu se compară cu o cafea tihnită în Piața Mica. De-acolo spre Castelul Huniazilor la Hunedoara și un prânz cu Călin, să mai povestim de una-alta, apoi la o înghețată bună la Jos Pălăria. Cina la Timișoara, cineva trebuie să verifice cum merg renovările pentru Capitala Culturală Europeană.
Drumul de întoarcere ar fi cu oprire la Lugoj, că nu l-am văzut demult și un prânz la Gărâna la Hanul La Răscruce și pregătirile pentru Semenic Folk, din primul weekend din august. Dacă ar fi timp, aș fugi și pe Semenic, pe acoperișul lumii, dacă nu, întins spre București, că nu e autostradă.
Drumuri bune, colegii, România vă așteaptă…
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!