Week-endul trecut a insemnat 1 zi si jumatate la Rucar, o zona in care, copil fiind, mi-am petrecut multe concedii cu parintii. Numai ca, lipsind cativa ani buni din zona (n-am mai fost pe-acolo de minim 15 ani), constat ca locurile nu mai arata asa cum le stiam eu. Chiar daca stiam ca zona s-a schimbat – Bran – Moeciu – Rucar fiind o zona foarte populara pentru turism, parca totusi nu e ce ma asteptam.
In primul rand, tineam minte ca intre Rucar si Cabana Brusturet nu erau decat cateva casute saracacioase, acum e plin de vile. Care daca ar fi urmat o oarecare arhitectura si sistematizare, ar fi fost chiar ok. Apoi la intrarea in chei, se plateste o taxa de acces, simbolica – 2 lei de persoana. As prefera sa platesc mai mult, dar sa stiu ca banii se investesc in aria protejata (Parcul National Piatra Craiului). Destul de multe gunoaie, pot spune ca am inceput Let’s do it, Romania! scotand vreo 8-9 PET-uri din apa Dambovitei, adunate la un prag si care ma zgariau pe retina. Pentru ca acum 20 de ani eu beam apa direct din rau si am pretentia sa o fac in continuare.
In jurul pesterii Dambovicioara, mai multi vanzatori de produse traditionale (cas afumat, siropuri de fructe de padure, brad etc.) – lucru foarte bun, se poate construi un brand cu ele in timp, dar stam prost la imagine – tot PET-uri refolosite, tot cascaval la soare plus punga de plastic “de-un leu”. Stiu ca pe noi, romanii, nu ne deranjeaza, dar strainii sunt mai “fitzoshi” la igiena, iar despre “imagine”, ce sa mai vorbim.
Drumurile – vesnica problema. Si nu ma refer la drumul prin Cheile Dambovicioarei, care stiam ca e doar pietruit si sper sa ramana asa, sa nu ajunga tot marlanul sa isi faca gratarul tot mai aproape de inima muntelui (desi fro cateva gipane isi croiau mandre calea spre cabana Brusturet). Drumul National Pitesti – Campulung – Brasov are bucati intregi de transee. Sa mergi spre una din cele mai trendy zone turistice ale Romaniei din ultimii ani, plina de pensiuni si hoteluri, e o aventura. Indicatoarele nu mai vorbesc, unele sunt ascunse atat de bine incat noapte fiind m-am plimbat si o tura de giratoriu undeva pe la Campulung – batuse vantul mai tare, iar indicatorul era intors spre “alte zari de soare pline”.
Oare vom invata si noi ca turismul presupune nu doar hoteluri si mancare buna, ci si drumuri de calitate, puncte si panouri de informare, brand local si alte cele. Dar, daca e plin oricum, de ce sa ne agitam, nu? Las-o, ma, ca merge-asa!
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!