Online-ul romanesc e scindat in tabere. A-listeri si hateri. Plus cativa suficient de norocosi sa isi poata pastra o decenta neutralitate. Desi ni s-a spus intotdeauna ca succesul unei comunitati este dat de “clasa de mijloc” (vezi clasificarea bogati, saraci, clasa de mijloc), continuam, ca niste romani adevarati, sa fim extremisti pana la absurd.
“A-listerii” spun (si pe buna dreptate) ca majoritatea proiectelor initiate in online au pornit de la ei, deci ei muncesc, deci ei dezvolta comunitatea, ei o fac sa creasca precum drojdia cozonacul de Craciun. “Haterii” acuza (de multe ori cu ceva adevar in spuse) prima categorie ca, din dorinta de a castiga (absolut fireasca si umana – cui nu i-ar conveni sa traiasca dintr-o pasiune) fac greseli “impardonabile”.
Vreti dovezi? 2 articole ale aceluiasi autor, prin comparatie: un articol cu multe chestii tendentioase si trase de par are 4.000 de vizualizari, in timp ce un articol absolut remarcabil are 900.
De fapt, lupta face parte din categoria “noi intre noi“. Contactul cu exteriorul poate fi asa sau asa. Pentru prima categorie nu existi, pentru cea de a 2-a esti un oportunist si un pafarist. Cu primii n-ai ce face, oamenii au treaba cu online-ul maxim sa isi verifice e-mailul si poate vreun cont de facebook, sa mai agate o pitzi pe net. Cu al 2-lea caz e mai trist, chiar foarte trist as spune. Nu pentru ca omul crede asta – e dreptul lui la parere – ba chiar ce spune e chiar valabil pentru unii din online – ci pentru ca el considera ca toti cei 5000….0000 de bloggeri sunt la fel. Pentru ca aproape nimeni din online nu reactioneaza la generalizare (exceptie Chinezu, care crede ca, daca isi castiga existenta din comunitate, trebuie sa o apere). Chiar online-ul asta, cu bune si rele, cu tampitii si geniile lui, n-a facut nimic bun “pentru tara si popor“?
De aceeasi tendinta de generalizare sufar si eu uneori, recunosc. Dar cand sunt tras de urechi ca am comis-o, inca mai cred ca sunt capabil sa imi cer scuze. Deci, Cristi, se mai practica si asta. Dar de, sindromul de galerie sau sangele de mexican – first shoot, then ask questions – e boala grea!
Pana la urma, A-listeri sau hateri (pana la urma, cine stabileste cine din ce categorie apartinem fiecare? ca sincer sa fiu, eu nu ma simt inclus in nici una din cele doua), tragem la aceeasi caruta. Si nu putem merge fiecare cu jumatate din ea, musai sa o tinem intreaga. Nu are nimeni exclusivitate la proiecte la fel cum nimeni nu are blocat accesul, importanta este IDEEA. Deci, cum procedam?
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
05/01/2012 at 15:05
Chiar a fost preluat si laudat de multa lume (multi de la care nici nu ma asteptam). A avut un impact mai mare decât am crezut eu ca o sa aiba. Eu eram entuziasmat, dar nu ma asteptam sa fie si altii. Daca si fostii mei sefi de la GSP l-au luat în seama, l-au publicat pe Blogsport si au reînceput sa fie mai activi pe Twitter… :))
Deci a fost, oricum, mai bine primit decât speram. Ala cu haterii… Timpul ne-a dat dreptate si ne da zilnic. 😛
3 Comments
“Vreti dovezi? 2 articole ale aceluiasi autor, prin comparatie: un articol cu multe chestii tendentioase si trase de par are 4.000 de vizualizari, in timp ce un articol absolut remarcabil are 900.”
Make, tu îmi esti baiat simpatic… Serios 🙂 De aceea nu o sa zic nimic despre “chestii tendentioase” si “trase de par”. Si tot pentru ca-mi esti simpatic, voi comenta aici, la tine, desi nu-mi place sa comentez pe bloguri. Doar o mentiune, care ar fi fost usor de remarcat si de tine, daca ai fi depus un minim efort.
Articolul cu 4.000 are atâtea pentru ca a fost publicat în mai, deci acum 8 luni (statistic, are 500 de vizualizari pe luna). Cel cu Enrique Meneses înca nu are nicio luna… Si te anunt ca deja a sarit de 1000 🙂 Deci… în timp, probabil, o sa depaseasca cel cu hatereala. Care, oricum, nu a fost scris “de acelasi om”, ci a fost scris de vreo 7-8 oameni. Si a fost dezgropat, din timp în timp, de câte un A-lister mai încet, ca Ciubotaru “Palma Grea” sau Visurât “Refuz sa respir oxigen”. Numa’ zic. 🙂
Cam atât 😛
N-o sa incep cu “ba eu am dreptate” – fiecare din noi e capabil de o parere 😀
Din cate am invatat si eu pe-aici, prin online, lucrurile bune nu fac niciodata rating. Uita-te si tu, 500 de insi tot reincalzesc ciorba haterilor si recitesc articolul ala, de zici ca e Evanghelia dupa Ellunes 🙂
Si nu cred ca timpul e explicatia – m-as bucura ca peste un an, articolul cu Enrique Meneses sa adune 20.000, iar cel cu hatereala sa ramana la 10.000. Asa ar fi normal sa se intample, dar pe la noi prin blogosfera nimic nu e normal.