Un premiu care nu e doar al meu

Asa cum probabil ati citit pe unul din multele site-uri care au preluat comunicatul Reprezentantei Comisiei Europene, sunt unul din cei 5 laureati ai concursului “Reporter European“. Evident ca e o mare onoare pentru mine sa fiu premiat alaturi de “oameni de meserie” ca sa zic asa, oameni care traiesc din scris, oameni pentru care jurnalismul este jobul de zi cu zi. E o confirmare a faptului ca de 1 an de zile “combat” in mod regulat pe frontul de lupta al blogosferei noastre, pare-se si cu un pic de talent, desi dupa cifrele de trafic nu s-ar spune.

Dar premiul asta e mai important pentru comunitate decat pentru mine personal. Si spun asta nu pentru ca sunt bantuit de vreo falsa modestie care m-a cuprins brusc (am spus intotdeauna ca modestia este un defect pe care eu nu il am). O spun pentru ca acest premiu e, dupa parerea mea, inca o recunoastere a capacitatii noastre, ca subdiviziune  a mass-media, de a produce continut de calitate. Sau, ca sa o citez pe doamna Ioana Avadani de la Centrul de Jurnalism Independent, o recunoastere a bloggingul ca forma recunoscuta de contributie editoriala.

Iar pe viitor, problematica europeana e o paine mare de mancat (si) pentru bloggeri, pentru ca sunt multe subiecte extrem de neclare pentru publicul larg, ce trebuie si merita explicate. O vizita la Brussels, fie ea si turistica, poate fi generatoare de continut de calitate: evenimente ce au loc acolo, interviuri cu oamenii care iau decizii ce vizeaza o intreaga Europa si cate si mai cate.

Asadar, multumesc pentru premiu, multumesc pentru incredere, multumesc Ralucai Chirculescu pentru ajutor pe partea de politici agricole, multumesc tuturor pentru felicitari  (drept sa va spun, pana sa navaleasca lumea cu aplauzele si pupaturile prin online, eu eram cam inert asa). Si n-o sa mai continui, ca nu suntem la Oscar.

Foto: Camil Stoenescu