
Provence este o zonă în care e greu să găsești un vin prost în crame și restaurante. Cred că am mai spus asta și în articolele din anii trecuți, concurența este atât de acerbă încât nimeni nu își permite să facă vin prost. Plus că totul în jur ajută – numărul de zile cu soare, Rhone-ul, calcarul, climatul mediteranean, toate conlucrează pentru vinuri bune și foarte bune.
Numărul cramelor este uriaș, sunt, probabil câteva mii bune de branduri de vin de Provence, unele mici afaceri de familie, altele adevărate imperii economice și oenologice. De exemplu, pe o singură străduță din Chateauneuf du Pape sunt 7-8 crame. Și politica e simplă: intri în oricare din ele și ești invitat să deguști 2-3 sortimente, absolut gratuit, nu ești obligat să cumperi. E drept, noi n-am plecat din nici una din cramele vizitate fără o sticlă de vin măcar, sunt atât de amabili, spun povești așa frumoase că vrei să le răsplătești munca. E un model de business care la noi nu cred că ar putea fi încă reprodus, nici din partea cramelor, nici din partea clienților. Dar da, în caz că vă întrebați, poți să te cherchelești serios doar intrând și degustând, mai ales dacă începi de la ora 10.00!
Prețul unei sticle de vin în cramă este cuprins între 5-6 euro și până spre 35 de euro (pentru vinuri mai vechi, vinuri bio etc.). Mai mult ca sigur că au și mai scumpe, dar nu sunt atât de băutor și atât de priceput încât să înțeleg diferența dintre un vin de 25 de euro și unul de 125 de euro. De multe ori, veți găsi vin la prețuri ceva mai mici în marile magazine (Auchan, Carrefour), care, cumpărând en gros, oferă prețuri mai mici. De ex., tot de la Biju învățată, nu greșiți niciodată cu un roze de la 5 euro în sus (da, există și mai ifetin de atât în supermarketuri). De asemenea, puteți cumpăra vin la cutie (dacă vă știți consumatori, îl băgați în frigider și o săptămână sunteți asigurați), noi am luat adeseori sticle de 0,375 l, ca să le facem cadou (ciocolata îngrașă, ce să facem…).
Înainte să vorbim de vinuri, trebui să lămurim un aspect. Eu nu sunt un specialist în ale vinului, nici măcar la băut, aici v-aș recomanda să căutați articolele lui Ioan T. Morar de pe vinul.ro. Eu scriu doar relatări din vacanțe, ce mi-a ieșit în cale, el e connaisseur, a fost în jurii la festivaluri de profil, trăiește toată ziua printre vinurile de Provence, deci știe ce vorbește.
Mult mai frecvent și la prețuri accesibile veți găsi vinuri care poartă mențuni precum Côtes-de-Provence, Côtes-du-Rhone sau Côtes-du-Rhone Villages (sunt 313 AOC pentru vinuri franțuzești, le găsiți aici), pentru că nu sunt limitate ca strugurii să fie produși într-o singură localitate cum sunt cele menționate puțin mai târziu. Practic, Côtes-de-Provence înseamnă vin făcut oriunde în Provence, pentru Côtes-du-Rhone e musai ca podgoria să fie de-a lungul fluviului Rhone, iar când ajungi la numele localității, deja treburile devin serioase și prețul crește, dar și calitatea.
Un locuitor din Chateneuf-du-Pape vă va spune, în mod cert, că “rose? Pas du vin!”. Iar în orașul lor de baștină, 90% din vin e roșu și oamenii fac 3 milioane de litri anual. E probabil cel mai cunoscut din brandurile din Provence, dar vă recomand cu căldură să încercați cât mai multe sortimente. De exemplu, dacă vă place vinul dulce, Beaumes-de-Venise e un siropel excepțional, mai ales din Muscat. Dacă nu, Gigondas, Vacqueyras, Tavel, Lirac sunt câteva din variantele pe care le aveți la dispoziție. Cele menționate sunt vinuri de calitate superioară, care beneficiază de AOC (appelation d’origine controlee), oferită de autoritatea supremă franceză în domeniu, INAO (L’Institut national de l’origine et de la qualité).
Vin se face și în sud, Bandol fiind una din mărcile cunoscute și apreciate (recomandat nouă și de Ioan T. Morar). Cu ocazia Revelionului 2019 am băut un roze de Bandol găsit în Auchan Vitan la un preț foarte bun (undeva la 4,5 euro).
Cele mai importante soiuri de struguri din Provence sunt: Grenache negru, Syrah, Mourvedre, Carignan, Cinsault, Counoise, Tannat, Cabernet Sauvignon, pentru vinul roșu, Grenache alb, Bourboulenc, Clairette, Marsanne, Rolle, Ugni Blanc, Roussanne, pentru vin alb (sursa). La Chateauneuf du Pape, cele mai frecvente soiuri sunt Grenache negru și Syrah, în timp ce vinul de Bandol trebuie să fie fabricat obligatoriu din minim 50% Mourvedre (sursa). De asemenea, fiecare podgorie are anumite reguli în ceea ce privește irigațiile, aplicarea de tratamente, lucrul mecanizat și tot așa.
Tocmai ca urmare a concurenței acerbe, podgoriile încearcă să se diferențieze prin chestii dincolo de calitatea vinului. Fie prin organizarea unui muzeu – despre cel al vinului sau al tirbușonului am vorbit în episoadele precedente, fie prin organizarea de evenimente (de la concerte de jazz, cine festive, degustări de produse provensale, la ditai festivalurile sau la serii de spectacole) sau locații speciale (câte un chateau de multe ori).
Chiar dacă vinul e băutura nr. 1, cel mai probabil (un fel de apă), pastis ar fi pe primul loc la băuturi spirtoase, este ouzo-ul provensal, făcut din anason stelat (Illicium verum, spre deosebire de absint, care era făcut din anason verde, Pimpinella anisum – sursa). Ca orice chestie din Franța, acest pastis trebuie să respecte niște reguli foarte stricte în ceea ce privește conținutul de zahăr și cel de alcool, plus esență de lemn dulce. Se bea diluat cu apă (raport pastis – apă 1:5). Deși tot provensalul își făcea pastis acasă, Paul Ricard a fost cel care a comercializat pentru prima dată această băutură în 1932. Cum însă am de făcut niște vizite la domnul Ricard acasă, promit să revin cu mult mai multe detalii într-un episod viitor, pentru că sunt foarte multe de povestit.
Doamnelor le recomand un kir, un cocktail rezultat dintr-un amestec de lichior de coacăze negre (numit și creme de cassis) și vin. Dacă vinul este înlocuit cu șampanie, rezultatul poartă denumirea de Kir Royal, recomand să căutați în cărțile lui Peter Mayle legenda apariției băuturii, e savuroasă (cu un hangiu care, neputând să refuze vinul socrului, unul foarte prost, l-a amestecat cu creme de cassis, obținând astfel kir).
Provensalii au și eau de vie, o băutură spirtoasă obținută prin fermentarea fructelor, pe care însă aș caracteriza-o ca o țuică ce nu a reușit în viață, este tare și cam atât, nu mi s-a părut spectaculoasă, clar găsiți țuică mai parfumată în România. Dacă este obținută din struguri (tescovina noastră), ea poartă numele de marc.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
2 Comments
Cu o zi intarziere, pentru ca ieri am uitat 🙂
Suna bine, intr-un fel ma asteptam sa fie asa, ar fi trist daca ar fi altfel. Aveam o temere cu francezii pentru ca in orasele mari sunt cam “reci”.
Clar Provence si Toscana sunt pe listele mele de locuri de vizitat. Sanatosi sa fim!
@Cris Mary eu nu eram mare fan de Franta pana la Provence, chiar ii spuneam lui Ioan T. Morar ca mie nu imi plac francezii, iar el mi-a spus “stai linistit, nici provensalilor”.
Da, tind sa fiu de acord cu tine, francezii marilor orase sunt niste personaje cam antipatice. Tocmai de aceea ne plac orasele mici si satele, e alta lume. Si provensalii pot fi aroganti, dar e o aroganta extrem de simpatica :))