Voluntar poți fi la orice vârstă și la orice moment al existenței din punct de vedere al consacrării. Da, mă, după 18 ani de scenă, patru albume și sute de concerte nu mi-au căzut galoanele să fiu șofer voluntar în echipa Open Air Blues Festival Brezoi 2022. Am făcut ce îmi place – am condus – și am ajutat niște oameni care muncesc enorm să facă un foarte tare festival de blues în România. Deși, dacă e să mă iau după ce spun Ben Poole sau John Montana (doi din artiștii din festival), un festival al dracului de șmecher pentru orice iubitor de blues.
Richard Constantinidi m-a întrebat dacă voi cânta cu cineva, nu, doar am fost șoferul artiștilor și am făcut orice a stat în puterile mele să le fac participarea la festival plăcută (am cumpărat și periuțe de dinți și am cărat baxuri de apă la frigider). Am făcut de 4 ori drumul București – Brezoi și încă vreo câteva sute bune de km local – Călimănești, Căciulata sau prin Brezoi. Am avut ocazia să stau de vorbă cu artiști uriași – Popa Chubby, Samantha Fish, Larkin Poe sau Ben Poole și cu muzicienii care îi însoțeau (îi căutam și făceam ochii mari de câte best drummer, best organist am citit).
Am condus fie unul din minivan-urile Volkswagen puse la dispoziție de Nurvil, partenerul de mobilitate al festivalului, fie Skoda mea (nu s-a plâns nimeni că nu e suficient de luxoasă, da?). Am făcut poză doar cu Joe Rusi, pentru că avem o prietenă comună și am vrut să îi trimit, în rest i-am lăsat pe oameni în pace, am vorbit când am fost întrebat sau când aveau ei chef de vorbă. Am dormit unde am apucat și cât am apucat, pentru că nu au fost puține zborurile anulate sau întârziate.
Momente unice de voluntar
Au fost multe, dar câteva mi s-au întipărit pe retină și le voi enumera ca pe un meniu, sunt meniul festivalului de blues la Brezoi, prin ochi de voluntar.
- Mihai Mugescu, organizatorul principal al festivalului, legând un banner pe o schelă cu câteva ore înainte de începerea evenimentului;
- Eric Gales stând la coadă la bar într-una din serile dinaintea recitalului său;
- Ben Poole – excepțional la partea de compoziție, atipic față de orice bluesman am ascultat până în acest moment, nu standarde de blues;
- Rebecca (Larkin Poe) e un partener de conversație pe cinste și un muzician exploziv – a fost o plăcere să îi aduc la scenă (doar de la Călimănești, din păcate, prea scurt drumul);
- toboșarul lui Joe Rusi, un tip mai relaxat ca el nu am văzut încă prin showbiz, un norvegian cu zâmbet larg, care după ce și-a terminat treaba (era cu partiturile sub braț, de ziceai că e de la ANAF), a stat în public și a ascultat recitalurile celorlalți artiști;
- mâțul simpatic de la vilele unde au fost cazați artiștii, care s-a jucat cu cei mai mari artiști de blues din lume (Samantha Fish a hrănit-o sigur) și care s-a urcat și în minivan-ul meu, să îl inspecteze;
- Raul Kusak, care a fost pe tot terenul, a cântat cu Joe Rusi, cu Rares Totu și cred că a fost furnizorul hammond-ului pe care au prestat mai mulți artiști din festival;
- numărul mare de spectatori de la primul recital al zilei – ceea ce la folk nu se întâmplă, de ex.;
- parcarea goală cu câteva ore înainte de începerea festivalului și arhiplină la sfârșitul primei zile, de mă mir cum de reușeam să ne strecurăm cu dubele;
- Green Onions Experience, descoperiți cu ocazia concertului comun de la Rm Vâlcea, au fost megamișto, deci nu mi s-a părut că puștii sunt senzaționali.
Măcar o dată în viață trebuie să veniți la Brezoi, la blues (deși sunt și alte evenimente de neratat, aveți lista aici cu ce se mai întâmplă). Închei cu o piesă de la Joe Rusi care mi-a plăcut tare de tot: If only tonight.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
1 Comment
Servus,
La mine au fost 3 ani de Open Air Blues Festival și 2 ani și ‘ceva’ la Live Music Summer Camp – de la început pana la sfârșit de ‘sezon’ (am sarit’ doar un weekend de la fiecare). Experienta, ce fel de oameni cunosti și prieteniile care se leagă – sunt de nu se poate. Înveți sa te adaptezi rapid ‘momentului’ și situației, sa vezi ca există ‘resurse’ când crezi ca nu mai poți/când pui capul pe pernă la ora 4-5 dimineața și la 7 trebuie sa o iei de la capăt (2-3 ore de somn). Înveți sa te bucuri de bucuria celorlalți, când vezi ca oamenii sunt fericiți și mulțumiți de ceea ce se ‘petrece’ și te simți copleșit când auzi în jur ca au trăit momente unice.
Mai sunt și mici ‘scapări’ pe care trebuie sa le rezolvi imediat și următorul an știi ce trebuie făcut ca să fie și mai bine… iar când totul ajunge la final, simți ca se rupe ceva din tine și abia aștepți următorul an.
Au fost și momente grele, când îți vine sa plângi cu vorbe și îti ‘juri’ ca următorul an nu mai îți trebuie- dar înveți sa treci peste ‘piedici’, peste mici/mari răutăți și sa realizezi ca fiecare om gândește prin propriile ‘filtre’, experiente, trăiri, neîncrederii, ca atât pot și mai mult nu ai cum sa le ceri. Atât se poate să ‘dea’. Nu are cum ca totul sa fie ‘roz’. Sunt sute de ‘culori’ și mii de ‘nuanțe’ – sunt mii de păreri, dorințe, ‘pretentii’.
Ce am învățat și cu ce am ‘rămas’ din toți acești ani? În primul rând să fii OM – indiferent de situatie. Apoi, dacă tot pleci de acasă și sa nu fie drumul plin cu ‘proști’, când faci o treaba, fă-o cu toată inima de la cap la coadă, chiar dacă trebuie sa aduni gunoiul, sa desfunzi toalete și chiuvete – oamenii aceia ‘angajati’, care o fac zilnic – merita tot respectul. O fac tot din ‘vina’ noastră și a celor care au un grad de… ‘civilizație aparte’.
Ce lecție am primit anul acesta? Mi-am ‘demonstrat ca pot și ca sunt în stare sa fac față (sau’ soate’) diferitelor situații dificile și am găsit ‘resursele’ necesare. Sa nu ‘plec’ urechea și sa ma las afectată de răutățile la 2-3 ‘oameni’. Nu ei sunt ‘buricul și centrul universului’. Sunt altele mult mai importante, care merită toată atenția.
De ce am făcut voluntariat și as mai face, când pot sa îmi petrec timpul acesta făcând ce îmi place – sa merg pe munte, sa pictez, sa fac ce vrea ‘mușchii’ mei? Pentru ‘simplul’ fapt ca – vreau și ca pot sa o fac. Atunci când un prieten este la început de drum, cand îți cere ajutorul, când are îndoieli si ‘frici’, se merita să-i fi alături, să-l încurajezi și sa știe ca dacă are nevoie, ești acolo, lângă el și cu siguranță găsește în el resursele necesare sa poată. Când îți cere ajutorul, fă-o… ca și cum, tu ești în locul lui. Și dacă tot o faci, fă-o din toată inima și cu tot zâmbetul. Nu se știe ce aduce ziua de mâine sau următoarea.
În ‘final’, la bucurie și fericire, răspunde cu bucurie. La îndoieli și răutăți, răspunde tot cu bucurie și chiar cu o vorbă bună. Arată că ești OM. Fă-ți amintiri frumoase, că la un moment dat, spre finele vieții, o sa trăiești doar din amintiri.
Toate cele bune și sa ne revedem cu bine!