Zoltan Kelemen

Am scris acum câteva zile un articol despre sporturile de iarnă din România, prin care îmi exprimam părerea că, ținând cont de nivelul investițiilor, de infrastructura existentă și calitatea acesteia și de tradiția pe care o avem în aceste discipline, nu putem avea prea multe pretenții la performanțe. Dar răutățile compatriotiților sunt un izvor fără sfârșit,

Apoi a venit propunerea să realizez un interviu cu unul din sportivii ce ne-au reprezentat la Jocurile Olimpice de la Soci. Inițial am vrut să refuz, nefiind un cunoscător al genului, dar apoi am realizat că una din calitățile mele este delegarea sarcinilor către cei care se pricep mai bine decât mine. Și uite așa, am pus mâna pe telefon, am sunat-o pe Irina, o pasionată și o cunoscătoare într-ale patinajului și în câteva ore aveam întrebările pentru Zoltan Kelemen, patinatorul ce a reprezentat România la ultimele două ediții ale Jocurilor Olimpice. Iar Zoli a fost foarte amabil și imediat după sosirea de la Soci a răspuns întrebărilor, iar colecția mea de interviuri cu sportivi se îmbogățește, cu ajutorul Irinei, cu încă un exemplar, pe care vă invit să îl citiți.

1. Felicitări, Zoli, pentru această olimpiadă și pentru întreaga carieră. La această olimpiadă ai reușit ce nu s-a putut la Vancouver, te-ai calificat pentru programul lung. Cum te-ai simțit pe gheața de la Soci? Cum a fost publicul? Au fost și români în tribune la Soci?

Gheața de la Soci a fost foarte bună bineînțeles. Așa cum era de așteptat, totul a fost la cel mai înalt nivel. Eu m-am simțit extraordinar, publicul a fost foarte aproape de noi tot timpul, ne-au aplaudat, ne-au încurajat, a fost extraordinar. Nu știu dacă au fost și români, dar probabil că au fost și ei în public, nu știu sigur.

2. La Europenele de la Budapesta ai avut un program scurt extraordinar și ai obținut cel mai bun rezultat al sezonului. Ce a fost diferit la Soci, ce te-a împiedicat să obții același rezultat?

La Soci nu a fost atât de diferit față de Europene, am avut același program. Am făcut două greșeli majore, la combinație și la săritura din pași și bineînțeles din cauza acestor greșeli nu am obținut un loc atât de bun în clasament. Însă până la finalul competiției eu cred că a fost bine.

3. Am citit o declarație din partea ta în care spuneai că, dacă programul scurt merge bine la Soci și te califici pentru cel lung, nu mai ai ce pierde și vei da totul. Cum a fost în mod real experiența de la fața locului, ai simțit că poți da totul sau presiunea jocurilor și-a spus cuvântul?

Așa a fost, am simțit că pot să dau tot și am dat tot. Într-adevăr, a fost un sentiment ciudat, pentru că la două dintre sărituri am căzut, iar eu nu am căzut niciodată în sezonul ăsta la sărituri. Nu știu ce să zic, s-a întâmplat. În rest m-am simțit bine și am dat tot ce am putut și cred eu că a fost ok.

4. Ambele programe din sezonul ăsta sunt foarte frumoase și cu o muzică originală. Cine alege muzica? Ai avut o colaborare și cu coregraful Pasquale Camerlengo – cum ai ajuns să colaborezi cu el și cum a fost colaborarea?

Zoltan Kelemen la sosirea de la Soci

Sezonul trecut am făcut programul scurt cu Pasquale, când a venit el în Elventia, acolo unde mă și antrenez. Bine, el nu a venit doar pentru mine acolo, a venit și pentru ceilalți sportivi care se antrenează acolo, însă și atunci am avut o colaborare foarte frumoasă. E un om extraordinar din toate punctele de vedere. Programul liber l-am făcut anul trecut în mai, este realizat cu un coregraf nou de la opera de la Zurich. El este la bază balerin, și mi-a propus 3 melodii diferite iar eu am ales-o pe cea cu care am evoluat. Mi-a spus apoi că și el ar fi ales aceeași melodie, dar nu îmi putea spune înainte, bineînțeles.

5. Nu pot să nu pun o întrebare ce probabil e deja cliche, dar ce părere ai avut despre retragerea lui Plushenko?

A fost foarte evident că o să se retragă, mai ales pentru că, în primul rând, era foarte greu pentru el să câștige acel concurs, poate se putea clasa cel mult pe locul 3, dacă mergea bine, pentru că avea același program scurt pe care l-a avut și la Team Event, însă e foarte puțin probabil. Dar chiar am văzut că la încălzirea de 6 minute a sărit în fața mea un Triplu Axel, s-a deschis și a fost foarte ciudat, nu l-am văzut niciodată așa, chiar atunci am văzut că brusc a devenit foarte serios. El poate să ascundă durerea incredibil de bine, nu-mi pot imagina cum face acest lucru, fie și pentru durerile foarte mari.

6. Ai postat niște poze foarte frumoase pe pagina ta de Facebook, în care apari cu mulți dintre medaliații acestei Olimpiade. Care e povestea din spatele pozelor?

Acei sportivi sunt la fel ca mine – foarte modești, lucrează din greu pentru ceea ce au obținut. E foarte bine că ne purtăm  prietenește, nu e atât de complicată situația cum crede toată lumea. În afara gheții suntem oameni și suntem prieteni. Dar cel mai important e că suntem sportivi.

7. Tot pe pagina ta de Facebook ai mulțumit pentru susținere. Te-ai simțit într-adevăr susținut de-a lungul carierei de către public și de către autoritățile române? Care este cea mai simpatică amintire despre interacțiunea cu fanii ?

Publicul va fi întotdeauna cel care susține cel mai mult un sportiv și așa e și în cazul meu. Eu mi-am dorit să fac mai mult pentru mine, dacă aș fi făcut toate aceste lucruri pentru oricine altcineva nu mai vorbeam acum aici. Am vrut să arăt că România există și încă va exista pentru patinajul artistic, chiar dacă nimeni nu crede acest lucru. Cea mai simpatică amintire? Au fost multe momente simpatice: fanii îți dau flori, fac poze cu tine, îți cer autograf, te invită în oraș chiar, iți spun că te iubesc, cam acestea sunt.

8. Care este planul tău pe mai departe, vei participa la mondialele de anul acesta?

Nu sunt sigur de acest lucru, este încă neclar și va fi nevoie să mai discutăm. Ce știu sigur e că eu îmi doresc să fiu acolo și să dau tot ce pot pentru a ieși totul cât mai bine.

Cascador? Nu, Zoli în acțiune – Credit foto: www.zoltankelemen.ro

9. Te-ai calificat pentru programul lung pentru prima dată la Europenele de la Tallin, din 2010. Cum vezi evoluția ta de atunci până acum?

Se poate vedea un progres vizibil față de atunci, însă tehnic vorbind nu foarte mult. Evoluția se vede mai mult pe partea artistică.

10. Începând din 2010, s-a văzut creșterea ta ca sportiv și ca artist al gheții. 2010 este și momentul în care ai început să te antrenezi și în altă parte decât în România. Ce șanse crezi că are un copil pasionat de patinaj să se realizeze în acest moment în România? Există cineva care să vină pe urmele tale?

Din pacate nu și asta este problema, pentru că nu există patinoare, nu există antrenori capabili să îi ghideze.

11. Cum este colaborarea ta cu Gheorghe Chiper, veți continua colaborarea și după ce îți vei încheia cariera de patinator? Intenționezi să rămâi ca antrenor în Elveția?

Da, probabil. M-am întrebat și eu ce am de gând, ce vreau să fac pe viitor, nici eu nu sunt foarte sigur. Nu știu încă ce o să fac mai departe, eu vreau să fac foarte multe, dar nu depinde numai de mine.

12. Ai dat dovadă de o ambiție și o putere de muncă deosebite, ce te-a motivat să continui în acest sport, având în vedere obstacolele pe care le-ai avut de trecut?

Este un fel de țel pe care ți-l propui cu mult timp în urma și vrei să îl ajungi, dar ca să îl ajungi trebuie să dai din maini și din picioare fără oprire. Eu așa sunt, așa am fost mereu și asta nu poate să schimbe nimeni.

13. Ai declarat la un moment dat că idolul tău este Alexei Yagudin, dar că nu l-ai cunoscut și că nu l-ai văzut patinând live. Ai reușit să-l cunoști sau să-l vezi patinând între timp?

Nu, din păcate nu a venit la Soci, dar a rămas idolul meu și va rămâne pentru totdeauna.

14. Care sunt cele mai placute amintiri din cariera lui Zoltan Kelemen?

Olimpiadele, Vancouver și Soci.