Idei frumoase

Iata ca netul mai contine si idei frumoase, nu doar “filmul porno cu sotia lui Ghionea” sau “Andreea Mantea nude” (nu stiti despre cine e vorba? la naiba, sunteti varza!!).

Mirela are putin timp, dar in acele momente ii vin idei: vrea sa faca o mica biblioteca pentru un orfelinat de pe langa Bucuresti. Detalii aici. Asa ca, daca aveti oaresce carti pentru copii, de colorat, de povesti, de orice fel, sau daca va opriti la un anticariat sa luati niste carticele, dati-i un semn, sa nu se simta singura.

Good things happen to good people!

Suceava si Vatra Dornei, 26-28 iunie 2009

3 zile de vis intr-o regiune de vis. Alaturi de multi artisti pe care ii apreciez: Daniel Iancu, Dinu Olarasu, Paul Arva, Ovidiu Mihailescu, Tapinarii, Eugen Avram. cum a fost puteti citi aici

Patru poze, ca e hostingul mic

Reincepe sezonul de cantari

Cand mi-a spus o prietena ca showbiz-ul nu e de mine, ca n-am stofa de “om din showbiz”, pentru ca asta presupune o doza mare de calitati (cu sau fara ghilimele) non-artistice pe care eu nu le am, am strambat din nas. Stand stramb si judecand drept insa, am constatat ca are dreptate. Succesul in showbiz este conditionat si de noroc, being in the right place at the right moment, conjunctura, dat din coate, relatii, capacitatea de a calca sau nu pe cadavre, iar coborarea pe panta imoralitatii poate merge pana departe (uitati-va cate “artiste” danseaza mai mult decat canta si cate din ele au ca principal atu fizicul si nu asa cum ne-am fi asteptat corzile vocale).

Sunt putini oamenii din showbiz pe care actul artistic si “urcatul pe scena” nu i-a schimbat, care si-au pastrat coloana vertebrala. Si cred ca asta ma roade mai mult decat a nu fi invitat la un festival sau la un concert. Dar consider ca fata de ei am marele avantaj de a nu depinde financiar de muzica, astfel ca placerea artistica nu este acoperita de stresul financiar. Iar cand ma uit la unii “colegi de breasla” (ghilimelele se refera la mine, pentru ca eu nu ma consider ca apartinand acesteia) ce au ajuns dupa “ditai cariera muzicala” (30 de ani de cantat in teorie), atunci chiar nu vreau sa fiu in aceasta bransa.

Si pentru ca de ceva vreme nu am mai apucat sa scriu (deh, am compensat cu scrisul pe www.ForeverFolk.com), va mai spun ca m-am indragostit. Muzical, bineinteles! Si, culmea, de grupuri! Toate de folk, toate din Romania! Intr-o ordine aleatorie, sau mai bine, ca sa nu fac vreo nedreptate, alfabetica, Cantos (sarumana, sa traiti, la aparat baby-sitter-ul Marei ), Fox Studis (cu care a durat vreo 2 ani sa ne cunoastem, de cate ori veneau ei in Bucuresti, nu eram eu si tot asa) si Nu Acum. Toate cele trei grupuri pot fi gasite, ascultate si vizionate pe youtube, deci, bagati un search acolo si veti descoperi muzicieni de valoare, tineri, care isi vad linistiti de treaba, desi nu beneficiaza de notorietatea de care ar merita. Va recomand: Nervi de toamna de la Cantos, Nu te-ai priceput de la Fox Studio si Elegie de la Nu Acum. Oameni care nu danseaza cand canta, dar canta. Oameni cu voci, buni instrumentisti, cu piese “lucrate”, cu armonii vocale de exceptie.

Ca ultima informatie, pe 13 octombrie voi canta din nou in Club 100 Crossroads, deci sezonul de toamna incepe de unde l-am incheiat in vara. Cu siguranta nu voi urca singur pe scena, copiii talentati abia asteapta sa cantam.

Tehnologia ne omoara

Ma chinui sa caut pentru Forever Folk cat mai multe gadgeturi, dar de multe ori imi prind urechile

dar, macar vreau

Practica studenteasca 2009

1 saptamana practica cu studentii an II – Geografie – Stiinta Mediului. Locatii: 2 zile Subcarpatii Buzaului, 2 zile Vrancea.

Ep. I Buzau

• stat la Tabara Arbanasi (30 km de Buzau), ca de obicei in zona, carstul pe sare de la Manzalesti – Lopatari, lacul Meledic. Fara noroi anul asta, dar cu un surplus de plimbare pe o vale. Inchis la bere sus la barul de la Meledic – nici nu stiu ce vanzare au pierdut )
• Ca de obicei, in dotarea studentilor s-au gasit minge de fotbal si chitari.
• La fotbal am fost mai buni, noi, Profii, Burtosii, Bosorogii, Ramolitii. 2-0 indiscutabil, In ciuda unei galerii a fetelor ostile noua ) meritam mai mult, s-a vazut si ulterior la colocviul de practica a existat si fotbal in echipe mixte, dar aici a fost vorba de o lupta de guerilla mai curand, fetele dovedind inclinatii serioase spre kung-fu, si cum ratau contactul cu mingea in mod constant, elanul lor se oprea pe picioarele celor mai putin norocosi. EU am fost unul din ei….
• La muzica n-au avut nici o sansa. Desi plini de bunavointa, n-au inteles ca nu ajunge sa vrei. Dar, reactii extrem de pozitive la “Zmeul” (nu voi scapa niciodata de piesa asta )
• reclamatii de mers prea mult pe jos – sorry, copii, e aplicatie practica nu excursie cu scoala. Multumim frumos de umplut frigiderul, ne-am facut datoria. Chiar daca altfel decat alti colegi. amenintari catre 4 din cele 6 grupe cu statul afara pana la miezul noptii – nu ne-am inteles omeneste cu cazarea ). dupa amenintari, toate s-au rezolvat. Deci, e mai bine sa fii comunist decat democratic cu tanara generatie. Care e simpatica, da’ are defectele ei

Ep. II Vrancea

Dupa primele 2 zile in zona Buzau si cazare la Tabara Arbanas, ne imbarcam in autocar in directia Subcarpatii si Muntii Vrancei – urmand a fi cazati la Tabara Galaciuc. Cum anul trecut (cu actualii absolventi ) am ramas acolo doar o noapte, urma sa fie o experienta noua. Oarecum, pentru ca nu eram chiar necunoscator al zonei. Dar, sa o luam de la inceput.

• M-am intors din drum sa las o cheie uitata de un “ganditor” in buzunar si s-a vazut…nici n-am iesit bine din curtea taberei si pana ma rog, dupa ceva eforturi si facut pana, am ajuns la Carrefour Focsani – shoppingul pentru urmatoarele 2 zile. Aprovizionare pt un gratar, o ciorba in fuga calului, apoi fuga dupa autobuz a 2 tineri prea delasatori pentru comando-ul CCMESI
• Ajuns la tabara – Cazare – mai putine probleme ca la Buzau – probabil ideea de a dormi afara nu a suras nimanui
• Fotbal n-am mai jucat – cred ca tinerilor adversari le-a fost frica de o noua umilinta asa ca au spart obiectul muncii
• Pregatirea mesei pentru colegii care au mers pe teren inca din prima zi – gratar, desert, flori pe masa, ce mai, aproape 5 stele ; pacat ca domii profesori nu au stiut sa aprecieze
• seara discoteca nu prea ne-a gadilat, nu ne-am asezonat cu muzica.
• A doua zi – Cheile Tisitei pentru majoritate, Vf. Tisaru pentru cativa voluntari ce doreau mai mult. Eu am ramas cu prima categorie, ca nu apucasem sa vad cum a “disparut” drumul din chei in 2005. Primul lucru remarcat: machiajul era perfect, nu cumva sa ne vada vreun urs nemachiate Mers pionieresc: eu si Mihai la extremitatile grupului. Dezamagit de unii, incantat de altii la care nu ma asteptam sa mearga asa bine. Mai bine sau mai rau, ne-am intors toti acasa. E pacat ca unii nu au stiut sa aprecieze zona la adevarata valoare.
• Seara a doua la Galaciuc: cel mai tare concert informal din ultima vreme. La lumina lunii exclusiv (de-aia am cantat “and the moon is the only light we see…”), cu suficient de multi oameni cat sa fie liniste cat sa cant cele mai atipice cantece. Trecem peste sforaitul lui Raul, l-am luat ca un compliment – am cantat atat de angelic incat a atipit. S-au inmultit oamenii, s-a dus linistea, am plecat. La o sedinta de bancuri si o bere, ca era ultima seara.

Citatele mele

Daca nu ma inseala memoria, cuvintele de mai jos au fost rostite de mine, in diferite ocazii.

“Don’t cry ’cause you’re left…smile because you’ve been there…”

“Constiinta este un moft pe care nu toti ni-l permitem!”

“Modestia este un defect pe care eu nu il am”

“No pain, no art. No art, no glory. No glory, no immortality…”

“Ca sa ma pierzi, trebuie sa ma ai. Ca sa ma ai, trebuie sa ma vrei. Ca sa ma vrei, trebuie sa ma intelegi…”

“Cand nu poti da explicatii, nu ai nici dreptul sa le ceri”

“having way too many memories means you’re either too old, or you’ve lived your life to the max…”

“intr-un cuplu uneori e nevoie ca unul sa dea cu matura si sa spele aragazul pentru ca celalalt sa ia premiul Nobel“

Specie invaziva

In urma numeroaselor reclamatii primite pe adresa redactiei in ultima vreme, am ajuns la o concluzie simpla: sunt o specie invaziva. Pentru cei care nu stiu, o specie invaziva este o specie care nu exista in mod curent in arealul respectiv, este sinonim cu specie alohtona, opusul lui autohtona.

Bun si care e legatura cu mine, nu? Se pare ca am capacitatea de a invada spatiul intim al anumitor persoane, sau cum ar spune un clasic in viata, le cam sar gardul in curtea proprie si personala, unde in principiu nu intra decat ei si cei foarte apropiati, familia mai ales.

Din pacate pentru voi, cei ce va simtiti invadati, am o veste proasta. Nu am de gand sa raman dincolo de gard, doar pentru ca voi vreti sa stati imbufnati in cei 2 metri patrati de suflet pe care va incaptanati sa ii conservati. Nu ma intereseaza ca voi v-ati propus sa stati morocanosi pentru o zi, o luna, un an, eu mi-am propus sa va vad zambind. Astfel ca, aveti doua variante: imi gasiti un antidot care sa ma elimine complet din arealul ce va inconjoara, ori ma acceptati asa cum sunt: enervant, nesuferit, uracios, de multe ori imposibil de suportat.

Decalogul oamenilor normali

Din invataturile mele catre lume…

1. Oamenii normali mananca
2. Oamenii normali mananca zilnic
3. Oamenii normali mananca zilnic de mai multe ori pe zi
4. Oamenii normali mananca mancare, nu gauri de covrigi, rabdari pe paine, pui desenati sau nervii altora
5. Oamenii normali dorm din cand in cand si nu vor sa faca totul intr-o singura zi
6. Oamenii normali nu se distreaza ducandu-se la munca
7. Oamenii normali au prieteni
8. Oamenii normali iubesc, spera, viseaza
9. Oamenii normali rad, plang, pierd sau castiga
10. Incercati sa fiti oameni normali. Macar pentru o zi.