Amestecul politicului in sport (II)

Primele doua episoade ale acestei serii de actiuni sportive perturbate, intr-o masura mai mare sau mai mica, de interese si decizii politice au fost scrise de Claudiu si de mine, dar cu cat citesc mai mult, cu atat realizez ca mai sunt lucruri de spus. De altfel, chiar baronul Pierre de Coubertin se temea ca Jocurile Olimpice, pe care el le resuscitase in 1896, vor ajunge, mai devreme sau mai tarziu, sa fie folosite in scopuri politice sau economice de puternicii vremii [1] Nu am pretentia ca fac vreo mare descoperire, dar sunt lucruri pe care foarte multi nu le stiu, in special cei mai tineri (nu ca eu as fi vreun mosneag, dar ma gandesc la cei nascuti dupa sfarsitul Razboiului Rece). O alta lista a unor evenimente sportive majore boicotate de anumite state o gasiti aici.

Jocurile Olimpice din 1956 s-au desfasurat la Melbourne, in Australia si, ca si alte editii, a avut partea sa de boicoturi. Pe de-o parte, au fost tarile care au protestat in acest mod fata de invadarea Ungariei de catre Uniunea Sovietica si anume Olanda, Spania si Elvetia. Delegatia maghiara la olimpiada a dat jos steagul Ungariei comuniste (foto dreapta – sursa foto) si a arborat steagul Ungariei libere. De asemenea, meciul de polo din semifinalele turneului olimpic dintre Ungaria si Uniunea Sovietica a fost unul extrem de tensionat, ramas in istorie sub numele de meciul sangelui din bazin (in lb engleza Blood in the water match). Despre el am povestit intr-un articol separat.

Pe de alta parte, lumea era zguduita in acele momente de razboiul Canalului Suez, in care erau implicate pe de-o parte Egiptul, iar pe de cealalta parte Israelul, Franta si Marea Britanie. De aceea, Egiptul, Libanul si Irak-ul au decis sa boicoteze Jocurile Olimpice. Ultimul boicot a venit din partea Republicii Populare Chineze, deoarece Republicii Chineze (Taiwan) i s-a permis sa concureze sub numele de Formosa.[2]

Decenii intregi, Africa de Sud a fost dominata de segregarea rasiala, in special din anii ’60, odata cu implementarea planului Grand Apartheid [3]. Apartheid-ul in Africa de Sud s-a manifestat in sport ca si in toate celelalte domenii de activitate. Nici un fel de sport care sa includa atat minoritatea alba, cat si majoritatea de culoare nu era permis de organismele oficiale care selectau echipe nationale pentru competitii internationale, preselectiile fiind rezervate exclusiv albilor. Segregarea rasiala nu se referea doar la sportivi, spectatorii erau si ei supusi unui separatism excesiv (intrari separate, sectoare separate, toalete separate).[4] Iar protestele internationale au determinat si boicotarea evenimentelor sportive organizate in Africa de Sud, dar si interdictii pentru sportivii sud-africani.

De exemplu, o performanta a fondistei Zola Budd nu a fost recunoscut ca record mondial deoarece a fost realizat intr-o competitie nerecunoscuta de IAAF, Africa de Sud fiind exclusa din competitiile atletice in 1970 [5]. Echipa de rugby (logo-ul Springboks – foto stanga – sursa foto), una din fortele mondiale, nu a avut voie sa participe la primele doua editii ale Cupei Mondiale de Rugby (1987, 1991). Nu au fost putine situatiile in care sportivi sud-africani dobandeau cetatenia altor state pentru a putea participa la competitii (Zola Budd – cetatenie britanica, jucatorii de tenis Johan Kriek, Kevin Curren – cetatenie americana).

Pe de alta parte, Organizatia Natiunilor Unite a realizat United Nations Register of Sports Contacts with South Africa, ca parte a campaniei de intrerupere a oricaror contacte sportive pana la abolirea completa a Apartheid-ului. Acest document, ce includea peste 2500 de persoane, se referea la sportivii care au participat la evenimente sportive in Africa de Sud intre 1980 si 1987. Sportivii inclusi pe aceasta lista (printre cei mai cunoscuti numarandu-se Jimmy Connors, Boris Becker, Henri Leconte – tenis, Bart Conner – gimnastica) nu erau subiectul vreunei restrictii sau pedepse, fiind doar o masura de a pune presiune pe acestia sa nu mai concureze in Africa de Sud [6] In ceea ce priveste participarea la Jocurile Olimpice, participarea Africii de Sud a fost interzisa din 1964 pana in 1992.[7]

Nu mai devreme de 4 decembrie 2012, Comitetul International Olimpic (CIO) a decis sa suspende Comitetul Olimpic Indian datorita interferentelor politice ce trebuiau sa aiba loc in saptamana imediat urmatoare. CIO cere organizatiei indiene sa isi alinieze statutul Cartei Olimpice si sa asigure alegeri independente. [8]

Promit sa mai studiez situatii in care decizii politice au influentat evenimente sportive, pentru ca sunt sigur ca mai exista.

Referinte