Biserica din Criț

Plecasem din Sighișoara cu gândul să mă opresc la Viscri pentru a vizita biserica fortificată de acolo, una din cele șapte intrate în patrimoniul UNESCO, alături de cele din Biertan, Saschiz, Valea Viilor, Prejmer, Câlnic și Dârjiu. Numai că, vorba poetului, am făcut o alegere – să mă opresc la Criț, o localitate despre care nu știam nimic. Doar că am o slăbiciune pentru drumurile la stânga (sau dreapta după caz), ce te îmbie să părăsești drumul european/național și să te pierzi în sate parcă uitate de lume. Iar imaginea bisericii semețe de pe deal m-a atras încă de la dus, doar că atunci mă grăbeam pentru concertul de la Binderbubi.

După circa 1 km, parcam la baza dealului pe care este situată biserica fortificată din Criț (Deutschkreuz). Am sunat la numărul de pe poartă și în nici 5 minute a venit un domn foarte amabil (îmi pare rău că nu i-am reținut numele) care m-a ghidat prin cetate. Am aflat că la Criț mai sunt 8 enoriasi (nu m-am mirat deloc, la Valea Viilor mai sunt doar 6) și că biserica a fost renovată în cadrul unui proiect european mai amplu ce a inclus 18 astfel de stabilimente. Doar restaurarea orgii a costat 45.000 de euro (evident, specialiști din Austria), dar ea este funcțională în acest moment, iar pe 8 august va avea loc următorul concert. Apropos de orgă, în spatele altarului am descoperit un aparat de bruiaj împotriva…jderilor, simpaticele animăluțe fiind responsabile pentru o parte din deteriorările ce au afectat instrumentul. Deși acum orga are compresor pentru funcționare, pe vremuri aceasta era alimentată…la pedale. Ăsta da fitness!

Cetatea avea odinioară 5 turnuri, câte unul pentru fiecare uliță a satului, din care mai există doar 4. În caz de restriște, locuitorii de pe fiecare uliță trebuiau să apere turnul ce le revenea și bucata de zid aferentă. Ceasul din turn nu mai funcționează, iar în România mai există unul sau doi meșteri care se pricep la astfel de mecanisme și au de lucru pe câțiva ani înainte. Biserica din Criț are circa 450 de locuri pe scaune, odinioară acestea fiind  alocate cu foarte bună organizare (bărbații tineri stăteau la balconul de la nivelul doi, femeile în a doua parte a sălii de la parter, copiii în față). Multe locuri, dacă ne gândim că la ora actuală satul mai are doar circa 600 de locuitori. Pe vremuri, Criț era o localitate independentă, ce avea propria primărie. Legenda spune însă că, deoarece locuitorii nu au fost de acord ca drumul național sa treaca prin sat, acesta aparține la ora actuală de Bunești din punct de vedere administrativ.

La intrarea în curtea bisericii veți vedea ce a mai rămas din școala germană, rămasă într-o ruină aproape totală. Nu toate ulițele sunt toate asfaltate, pentru că s-a dorit păstrarea farmecului satului. Pe de altă parte, s-au scos pietrele ce formau trotuarul și s-au pus pavele. O, tempora! Casele păstrează simbolurile arhitecturale (chei de boltă, decorațiuni etc.), dar nu au scăpat nici de modernisme (antene TV, foto dreapta).

Am pierdut șirul bisericilor fortificate pe care le-am văzut, o să fac un articol doar despre ele. Criț însă a fost o surpriză frumoasă.