Interviuri cu marii sportivi: Andrei Iosep

Club sportiv pe actiuni

11/01/2013 Comments (19) Sport

Performanta in sport intr-un mic oras de provincie

Slobozia e un oras mic (sa mai fie vreo 40.000 de locuitori) din inima Baraganului, cunoscut datorita pozitiei (odata) pe drumul spre mare (pe cand nu erau autostrazi, iar varianta prin Lehliu-Fetesti nu era posibila pentru ca nu exista podul de la Cernavoda pentru autoturisme). Tot aici exista un muzeu al agriculturii, cred ca cel mai mare din Europa de Est daca nu ma insel, unde sunt expuse tot felul de utilaje de profil.

In sport insa, nu sunt multe discipline cu traditie. Ca sa incep si sa termin repede cu fotbalul, Unirea Slobozia, echipa de suflet a orasului (cliseele sa traiasca!) nu a urcat niciodata in prima liga (cel putin nu in ultimii 30 de ani), cea mai importanta performanta fiind un sfert de Cupa pierdut, cu 3-1, impotriva Stelei (meci disputat la Constanta), dupa un hattrick Victor Piturca (sper sa nu gresesc) si un gol de onoare marcat de Eusebio Prosteanu. Totusi, fotbalul slobozean a dat fotbalisti precum Adrian Mihalcea si Andrei Prepelita. Tot la Slobozia au jucat, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, jucatori care au facut cariera in tricoul altor echipe – Stefan Petcu (fostul jucator al Stelei si al Farului Constanta), Ionel Augustin (Dinamo, de 34 de ori international roman si 3 goluri marcate in tricoul nationalei), Gheorghe Tataru (Steaua, 10 meciuri in nationala, 3 goluri), Leontin Toader (portarul care a facut cariera la Rapid), Marian Dinu (Farul Constanta), Vasile Jercalau (FCM Bacau, Dinamo, Flacara Moreni, FC Onesti), Constantin Gache (Farul Constanta), Iosif Damaschin (Rapid), Hristu Mihale (coleg de generatie cu Hagi la Farul Constanta, dar si la Sportul Studentesc). Copil fiind (maxim 10 ani sa fi avut pe atunci), am mai fost la un meci de cupa memorabil pe stadionul 1 mai (actualmente Municipal cred) impotriva Universitatii Craiova, castigat greu de olteni cu 1-0 dupa prelungiri, printr-un gol marcat de Sorin Cartu.

sport - Unirea Slobozia anii 80Sincer sa va spun, scriind la articol, am cautat indelung o poza din acea perioada. Si cu mare greutate am gasit la Sportul Ialomitean una, dar care m-a emotionat profund (chiar nu glumesc), facandu-ma sa imi amintesc ce mai mergeam la meciuri, ce vremuri, ce mai cantam…
De e frig, sau de e ploaie, la Unirea noi venim,
Sa vedem meciul cel mare, Glasurile ne unim,
Hai, Unirea, lupta pentru noi, hei!

Desi nu a tras niciodata la promovare in Divizia A in acea perioada, la Slobozia se castiga greu, iar granzii seriei – CSM Suceava, Progresul Braila, Farul Constanta, Steaua Mizil, Poli’ Iasi – aveau mereu probleme cand jucau la Slobozia. Iar la astfel de meciuri, stadionul era arhiplin (cred ca pe atunci incapeau peste 5000 de oameni – nu existau scaune individuale, ci gradene), adulti si copii, toti veniti sa sustina o echipa totusi fara prea mari pretenii. Cat il iubeau copiii pe portarul Marian Istrate, un nebun al arenelor, care nu stia ce e frica, pe fundasul dreapta Dragut Sandel, ce purta un cioc de muschetar, apoi fundasii centrali Ion Tanecoiu (un libero cu ceva din eleganta lui Belodedici) si Adrian Carac (Bumbescu in varianta slobozeana), pe Nelu Constantin, zis “Sobolanul”, pentru oportunismul sau in fata portii si pentru viteza sa exceptionala.

sport - Mircea ZanfirescuPerformante mult mai bune a avut Slobozia la scrima, atletism si box, de exemplu. La scrima, profesorii Nicolae Mihailescu si Marius Puscasu au creat o adevarata scoala de sabie masculin in anii ’80 si ’90, batandu-se la titluri nationale cu mult mai importantele centre de la Iasi si Bucuresti. Mircea Zanfirescu (colegul meu de generala si coleg de generatie cu Mihai Covaliu, campionul olimpic) a castigat si un titlu balcanic la inceputul anilor ’90, plus numeroase titluri de campion national. De altfel, intr-o perioada, echipa de juniori din Slobozia avea in componenta 3 stangaci (Zanfirescu, Simion, Anton), ceea ce era destul de neobisnuit. In rarele momente in care mai ajung prin Slobozia, am vazut ca activitatea continua la sala de scrima de la stadionul municipal, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Ba chiar am gasit o informatie (sursa aici) ca Slobozia a avut 2 echipe la Campionatul National de Seniori, iar Mircea a fost titular intr-una din ele, ceea ce ma bucura enorm. Si imi doresc sa aud ca Slobozia va da din nou campioni ai armelor. Pentru o poveste despre scrima va invit sa cititi un interviu cu Marin Crutu, antrenor de scrima.

La boxNicusor Seibel, antrenat de tatal sau, profesorul Adolf Seibel, a fost cativa ani la rand campion national de juniori si tineret la categoria sa de greutate (nu mai tin minte exact, dar parca 75 kg). In materie de handbal, in Slobozia nu au existat in ultimii 30 de ani echipe de baieti, ci doar de fete. In anii ’80-’90, echipa Olimpia Slobozia juca in Divizia B, alaturi de Textila Buhusi sau Relonul Savinesti (echipa unde a debutat Luminita Hutupan-Dinu). Pe atunci nu exista sala de jocuri, meciurile disputandu-se pe bitum. Am observat ca actuala echipa de handbal feminin, CSM Unirea Slobozia, se afla, dupa disputarea turului campionatului, pe pozitia a 2-a, la 3 puncte de primul loc, deci cu sperante la promovare (sursa: site-ul clubului).

Cel mai de seama reprezentant al atletismului ialomitean a fost Tudorita Chidu. Ea a castigat un bronz la Campionatele Mondiale de sala de la Sevilla din 1991 la 1500 m, si tot o medalie de bronz cu echipa nationala de cros a Romaniei la Mondialele de la Durham (Marea Britanie) in 1995, plus numeroase medalii la campionatele nationale.  Ea a avut si dezavantajul de a concura intr-o perioada in care Romania domina semifondul international, nu de putine ori antrenorii avand probleme in a alege atletele care sa reprezinta tara la competitii, pentru ca existau Doina Melinte, Maricica Puica, Paula Ivan, Ella Kovacs, Mitica Junghiatu, Violeta Beclea si multe alte nume (mai multe detalii aici).

Intereseaza pe cineva aceste povesti? Poate nu. Si totusi, peste ani, e pacat ca e greu sa le gasesti, pentru ca sunt amintiri frumoase despre perioade romantice, in care sportul nu era dominat de bani, dopaj, pariuri. In plus, sportul local, mai ales cel la nivel de copii si juniori, este foarte slab prezentat in mass-media. Cu siguranta ca printre ei se numara medaliati la mondiale si europene de juniori, campionii de maine ai Romaniei, si totusi nu stim nimic despre ei. Daca aveti poze de arhiva, daca stiti astfel de povesti sau vreti sa promovati tineri sportivi, va invit sa va inscrieti in Campionatul National de Stiri Sportive. Fiecare judet trebuie sa aiba minim 10 jucatori, deci e nevoie sa strangeti randurile pentru Ialomita. Cel mai activ jucator din campionat va primi 100 de euro (se acorda: 1 punct pe zi, daca te loghezi pe site; 5 puncte pentru fiecare articol pe care-l scrii în comunitatea din care faci parte; 1 punct pentru fiecare comentariu pe care-l lasi la articole din orice comunitate; 1 punct pentru fiecare comentariu pe care alti membri îl lasa la un articol scris de tine – detalii despre premiu aici).

Abia astept sa urmaresc comunitatea ialomiteana din campionat, sa vad ce mai fac tinerii scrimeri, daca fetele de la handbal au promovat, daca pe Municipal a aparut o noua Tudorita Chidu si tot asa.

19 Responses to Performanta in sport intr-un mic oras de provincie

  1. Giulia says:

    Am citit cu mare interes articolul tau.
    Ai admiratia mea pentru rabdarea cu care te-ai documentat!
    Sincere felicitari!

  2. Make says:

    @Giulia 90% din informatii sunt scrise din memorie, pentru ca, acum multi ani, le-am trait pe viu 🙂

  3. robbie says:

    intotdeauna mi-au placut articolele bogate in informatii si din care am aflat chestii noi. asa si cu cel de fata. spre exemplu, pana azi nu stiam cine e Tudorita Chidu. 😀

  4. Make says:

    @Robbie cred ca e, probabil, cea mai titrata sportiva din Ialomita din toate timpurile 🙂 Doar ca pe atunci nu exista netul si, in plus, nu le-a depasit pe Doina Melinte sau Maricica Puica 🙂

  5. frumos:)
    Multa bafta si multumim pentru participare:)

  6. CRISTI says:

    salut,
    Mache te salut!te-am gasit dupa multi ani aici!ai facut o treaba extraordinara-sau incerci sa faci.faptul ca promovezi “”orasul mic din inima baraganului””e mare lucru!
    Respect!

  7. Make says:

    @Cristi multumesc 🙂

  8. Alin Prosteanu says:

    Felicitari pentru articol !!!

  9. Make says:

    @Alin esti cumva ruda cu “omul din articol”? 🙂

  10. Alin Prosteanu says:

    Da… este tata 🙂

  11. Make says:

    @Alin ce tare 🙂 Multa bafta in arbitraj, sa ajungi cat mai sus 🙂

  12. Alin Prosteanu says:

    Va multumesc frumos, acelasi lucru si din partea tatalui meu pentru acest articol plin de amintiri frumoase 🙂

  13. Mircea Zanfirescu says:

    Multumesc pentru cuvintele si gandurile frumoase, Make!

    Keep up the good work!

    Mircea

  14. sunt fiica antrenorului Seibel ADOLF, FELICITARI. EU CRED CA ACESTI OAMENI AR TREBUI COMEMORATI, MAI ALES CEI CARE NU MAI SUNT PRINTRE NOI

  15. Make says:

    @Camelia multumesc pentru aprecieri, ai dreptate, acesti oameni care au facut ceva pentru Slobozia ar trebui mentionati mai des.

  16. bogdan says:

    Foarte tare articolul. Stiu foarte bine despre ce ai scris pentru ca si eu sunt nascut in Slobozia, stau in Bucuresti, dar in vacante veneam la bunici si prindeam cateva amicale ale Unirii pe 1 Mai. Si eu am asistat la jocuri din spatele portii, iar la un meci l-am intrebat pe Marian Istrate , cand se da lovitura libera directa si cand indirecta. El, cica, e directa atunci cand strabnuta portarul. :D. Ma rog…Dragut statea langa bunicii mei, venea si platea intretinerea unde era bunica-miu administrator, la blocul 31, daca tin bine minte, in spatele magazinului Covorul, langa dispensar. L-am vazut de cateva ori si mi se parea ca am dat mana cu o vedeta, asa simteam atunci. Cu rude la Amara, stateam vara pe acolo mergeam la plaja, la Perla, la UGSR, la Mircesti, dar cand juca Unirea, luam autobuzul nr. 2 sau 2 barat, nu mai stiu, si plecam spre Slobozia. Ce vremuri…si mai sunt multe de povestit. Fain ca mi le-ai reamintit si ma bucur ca mai e cineva care a trait aceleasi momente ca si mine. Multam frumos.

  17. Make says:

    @Bogdan ma bucur, si pentru mine erau niste vedete atunci 🙂 Am rezolvat si cu comentariile in plus :))

  18. NICUSOR SEIBEL says:

    NICUSOR SEIBEL a fost campion national de juniori mici si mari in anii 1990 BUCURESTI,1991 CONSTANTA,1992 BACAU si 1993 la IASI TOATE TITLURILE au fost castigate la categoria 75 Kg. IN anul 1995 a iesit campion de tineret la TIMISOARA la categoria 81 Kg si tot in acel an a castigat medalia de bronz locul 3 la Campionatul de seniori de la Bucuresti categoria 81 Kg (semigrea).

  19. Make says:

    @Nicusor te salut, Nicu, ma bucur ca ai facut precizarea 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *