Un meci de baschet plin de emotie

Mi-a fost tare greu sa scriu despre meciul asta. A fost prea multa emotie implicata in el. Dar mi-am spus zilnic “trebuie sa o fac”.

A fost un meci de baschet mai special. Alaturi de niste oameni care pur si simplu te incanta cu puterea lor de a lupta. De a arata ca pot mai mult decat ii credem noi in stare. Echipa Fundatiei Motivation ne-a dovedit ca baschetul ramane un sport de echipa chiar si jucat in scaun rulant.

Iar eu pot spune ca am avut onoarea sa antrenez o echipa de vis. Care au raspuns prompt invitatiei de a juca, au venit la timp la sala, au ascultat cuminti “dispozitiile mele tehnico-tactico-administrative” (de ex. nici unul din ei nu s-a facut ca nu aude si nici unul nu a protestat cand a fost chemat la schimbare), au dat tot ce aveau mai bun in ei (si, ca in bancul cu militieni, “la ce ne-a folosit”). Si mai important ca orice, au facut totul cu zambetul pe buze (evident, zambete datorate glumelor de echipa pe care nu le pot divulga). Iar pentru asta, o sa il copiez pe un mare realizator TV si voi spune “dragilor, ma inclin!“.

Iata echipa bloggerilor: George Zafiu, omul la care trage cu urechea o tara intreaga cand face “Europa Expres” la EuropaFM; Bobby Voicu – unul din cei mai A-list bloggeri pe care ii cunosc; Cristi Manafu – echivalentul celor mai tari evenimente legate de online de pe la noi; Marius Manole – omul datorita caruia cred ca actoria romaneasca nu se termina la Stefan Iordache, Gheorghe Dinica si Marin Moraru; Andi Moisescu – un tip mai misto decat prevede legea si pe care ar fi ridicol sa vi-l descriu eu; Cabral Ibacka – “internationalul” echipei, transferat din NBA cu cateva zile inainte, clar un arhinecunoscut – l-am bagat pe finalul meciului sa ia si el prima de joc; Cosmin Tudoran – zis si 1/3 din Ca$$a Locco (de cand a mai pus pe el, s-ar putea ca ponderea sa se modifice); Dan Byron – un muzician si un om pe care il admir din ce in ce mai mult pe zi ce trece;  ultima, dar cea mai talentata dintre noi, Elena, bloggerita care a reusit sa si marcheze un cos (e drept, in meciul 2, cand am amestecat jucatorii, sa castige si “ai nostri”), spaland onoarea blogosferei.

Evident, Chinezu e de vina pentru tot, ca el ne-a strans pe toti, apoi a dat vina pe mine sa raspund pentru ce se intampla si a venit la sfarsit sa contempleze. Merci pentru incredere, Cristi!

P.S. Echipa, musai sa il anihilam pe Matreata la meciul urmator, ca ne-a terminat la contraatacul pe faza a doua.