Oricât de melodramatic ar suna, e momentul să spun Adio, CD! și cred că Ninsorium va fi ultimul album în acest format. E simplu, lumea nu mai are decât în foarte mică măsură la ce să asculte CD-uri, majoritatea celor care le-au cumpărat în ultimii ani m-au rugat să le dau și varianta digitală, ca să se poată bucura de muzica mea.
E drept, e mult mai frumos ambalajul în cazul CD-ului, ai loc de autograf, omul pleacă de la concert cu ceva care îi va aminti de întâlnirea cu tine. Pe de altă parte, am 2000 de discuri (Alchimie, Ninsorium) acasă și greu de crezut că scap de ele prea curând, dată fiind situația explicată la început.
Un format fizic va exista cu siguranță – tot mai mulți prieteni mă trag de mânecă să scot vinil, că ar fi timpul după 3 albume. În plus, dacă nu sunteți abonați la Patreon (încă o dată mulțumiri celor care m-au susținut și mă susțin pe Patreon de 1 an de zile), trebuie să vă spun și voi trebuie să mă credeți pe cuvânt (saaaau vă abonați la Patreon, dăăăă!) că albumul se și pretează la vinil (o să povestim noi la un moment dat și despre viitorul album cum e). E un suflu și un sound nou, foarte nou, merge pus lângă un Jameson Black Barrel, când stai lângă șemineu sau lângă calorifer. Poate, dacă găsesc o variantă rezonabilă financiar, fac un USB cu toate cele 4 albume.
Problema care rămâne după ce spunem Adio, CD! este simplă: cum vom amortiza costurile de producere a unui album. Drepturile de autor rezultate din difuzări pe radio sunt reduse (câteva sute de euro pe an), concerte nu sunt și nici nu vor reveni la normal prea curând (3 luni de vară și ceva online nu acoperă un minim de 5000 de euro, bonus la ce ai nevoie să trăiești), la fel banii rezultați din streaming (apropo, vineri, 26 februarie apare o piesă nouă de pe Ninsorium pe Spotify, Apple Music etc.). Vinilurile sunt totuși pentru colecționari, nu mă aștept să dau mai mult de 200 de buc., costurile sunt mult mai mari, prețul lor va fi mai mare.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
