Albume și crowdfunding

Văd în ultima vreme foarte multe acțiuni de crowdfunding inițiate de artiști pentru a-și finanța albumele, cele mai cunoscute exemple de la noi fiind timișorenii de la Implant pentru Refuz sau jazzman-ul Iordache. Este unul din acele artificii de care vorbeam în articolul Bani și artă, unde și explicam de ce se ajunge la aceste soluții (tot mai puține discuri vândute, acces limitat la radiouri și implicit bani puțini din drepturi de autor, concerte bine plătite relativ puține etc.).

Și aș vrea să știu care e părerea voastră legată de acest aspect, mai ales că mă aflu în etapa de a începe lucrul la noul album. Vi se pare corect să doneze doar unii beneficiari pentru un produs de calitate? Vi se pare corect să se meargă “pe încredere”, să li se ceară fanilor să investească într-un produs ipotetic până la urmă? Exagerând (rău chiar), poate fi considerată o formă de cerșetorie din partea artiștilor? Sau e doar o formă de sponsorizare individuală, în care fiecare persoană sprijină actul artistic al unui artist în care crede?

PS Apropo de albume, salut inițiativa timișoreană Made in TM, o compilație dedicată artiștilor timișoreni, indiferent de gen, ajunsă la a 6-a ediție în 2014 și pe care apar, printre alții JazzyBIT, Vasile Mardare, Emil Kindleind, Sebastian Spanache Trio sau Implant pentru Refuz. Detalii găsiți pe Press Alert