Cand o generatie de studenti termina un ciclu de studii, te incearca o strangere de inima. Stiai cum ii cheama pe unii, pe altii ii stiai doar dupa fata. Cand ai petrecut si 5 ani (3 facultate si 2 master) alaturi de ei si i-ai intalnit aproape zilnic sau macar saptamanal, e clar ca se stabileste o legatura, indiferent ca tu esti profu’ si ei studentii. Daca tu ca prof mai si canti iar ei mai vin si pe la concerte (nu, nu conteaza in nota la examen, decat poate in cel la muzica :D), ti-ai facut deja niste prieteni.
Astfel ca, o diploma ca cea pe care am placerea sa v-o prezint, te umple de bucurie. Sa ne vedem la doctorate, dragilor! (macar cu unii din voi :D)
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
2 Comments
[…] Cu toate acestea, in fiecare an universitar, pentru o fractiune observ ca studentii (mai ales bobocii, ca ei vin in special in prima zi de facultate, cu emotiile inerente schimbarii de statut social – de la fosti elevi la actuali studenti) sunt tot mai tineri, parca mai copii decat cei de anul trecut. De fapt, cei care imbatranim suntem noi, “profii”. 1-2 kg in plus, parul mai rar si/sau mai carunt, memoria mai scurta (stii clar cine ti-a fost student, cu cine a fost coleg, eventual ce traznai a facut, dar e imposibil de multe ori sa iti aduci aminte cum il cheama:)). In fiecare an apare un student care sa te “injure”, ca nu l-ai bagat in examen sau ca l-ai picat, in fiecare an apare cate un gest care face mai mult decat orice rasplata (de exemplu). […]
Minunat!!! Felicitari!!!!