Ațel și Dupuș

Când a zis Feri baci că e de plimbat pe coclauri cu bicicletele, de cântat și vizitat ceva biserici fortificate pe care nu le văzusem încă, apoi am pus gaz cailor putere și numa’ ce-am purces către Mediaș. Dar vă dau cuvântul meu de onoare că nu mă așteptam la o zi atât de plină de acțiune, de adrenalină, de entuziasm, de tot ce vă puteți imagina legat de o zi în natură, de mișcare, de bună dispoziție.

La 7 ieșeam din București, la 12:30 parcam la Dupuș, oamenii tocmai terminau prima parte a biciclitului, iar un gulaș dbelicios abia aștepta să fie turnat în castroane. Apoi am mers să vizităm biserica fortificată din Dupuș. Emoțiile vizitei au fost amestecate. Pe de-o parte, vorbim de un lăcaș construit în secolul XV, într-una din cele mai vechi localități din zonă (atestată documentar la 1268, mai multe detalii aici). Pe de altă parte, aceeași tristețe profundă că nu știm să conservăm astfel de locuri. Americanii, a căror istorie începe spre sfârșitul sec. XVIII, ar face eveniment planetar din așa ceva. Podelele de lemn sunt deteriorate sever, de pe pereți au dispărut demult covoarele orientale specifice acestor lăcașuri de cult. Florile uscate din altar și praful de pe puținele obiecte de cult arată că a trecut ceva vreme de când cineva s-a îngrijit de acest loc. În 1901, o parte din zidul bisericii fortificate din Dupuș a fost folosit ca material pentru construirea unei școli.

Am avut parte și de două momente artistice, orga bisericii fiind funcțională, iar doi din colegii din grup știau să cânte. În acel loc aproape deloc atins de poluare, cu pădure, cu o liniște să îți auzi gândurile, frânturile muzicale aveau un farmec aparte.

După momentul de liniște sufletească și istorie, ne-am mutat la alte îndeletniciri mai fizice. Evenimentul de sâmbătă a fost realizat ca parte a unui proiect finanțat de FEADR, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, intitulat Funcționarea Grupurilor de Acțiune Locală, dobândirea de competențe și animarea teritoriului. Ocazie cu care am testat tot felul de bule cu aer și alte tiribombe destinate petrecerii timpului liber (minge de zorb, tras cu arcul, summo fotbal).

Apoi fratele Feri și-a pus în cap să mă scoată la un biciclit adevărat, pe unul din traseele puse la punct între Dupuș și Ațel. Cu această ocazie am descoperit cum arată o bicicletă adevărată, un Ghost, dar și că pedalatul pe asfaltul mâncat din Tineretului nu seamănă deloc cu înaltul podiș al Transilvaniei. Dar ghidul și instuctorul meu a dat dovadă de răbdare cu un bucureștean neantrenat, așa că am ajuns teafăr la Ațel.

După ce ne-am tras sufletul la un suc și o slană cu caș și ceapă, am vizitat și biserica fortificată din Ațel (Ațel este comuna care include și satul Dupuș). Chiar dacă și aici mai există doar 4-5 familii de sași, biserica arată mult mai bine. Și am mai avut parte de încă o surpriză: un concert susținut de un cvartet de suflători (3 tromboane și o tubă) de la Filarmonica din Sibiu. Sub titulatura De la baroc la jazz, am avut parte de un recital de o oră ce a inclus Strauss, Haendel, Haydn, Mozart, dar și Henri Mancini sau John Kander.

Am avut plăcea să fiu cel care închide seara, cu un concert la foc de tabără, cu multe râsete și o rouă ce a acoperit totul în jur. A câta oară am fost la Mediaș (și împrejurimi)? Nu mai țin minte, mașina știe drumul singură.