Sunt sătul de oameni care scriu despre lucruri la care nu se pricep, iar chimia zău că nu e un subiect de care să scrii așa, în fuga trenului. Dacă geografie poți învăța mergând cu mașina și vizitând locuri, cu chimia nu prea funcționează, nu merge să o iei pe sărite, singura soluție este să pui mâna pe carte și ții de ea vreo 10 ani. Dar, ce să facem, Internetul ne-a dat tuturor dreptul la opinie scrisă (pe cea vorbită o avem prin constituție) și, atât timp cât există spațiu pe server și acces la net, să scriem. Știu că pe alocuri voi deveni un pic mai tehnic decât v-ați fi dorit, dar e necesar să înțelegeți contextul. Ca să fie clar însă, formele corecte pentru limba română sunt azotat (nitrat e forma arhaică) și azotit (nitrit), pentru că provin de la acid azotic și acid azotos. Și nu îmi aduceți argumentul că și în Directiva Europeană scrie nitrați, că nu înseamnă că nu s-a făcut o traducere proastă.
Chimia azotului pe scurt
Azotul este un element extrem de prezent în lumea din jurul nostru. În atmosferă, e prezent în special sub formă moleculară (procentul este de aproximativ 80%, molecula de N2 este una foarte stabilă, inertă din punct de vedere chimic în condiții normale), dar și sub formă de oxizi (denumiți generic NOX – de aici și noxe – cei mai frecvenți NO, NO2, N2O), în timp ce în apă și sol apare sub formă de anioni (în special azotat – NO3–, dar și azotit – NO2–) sau cationi (NH4), ca să îi numim doar pe cei mai stabili. Chimia sa este una foarte complexă, deoarece poate avea mai multe stări de valență (în azotat are +5, în azotit +3, în amoniu -3) și poate apărea în forme chimice variate. Iar noi ne vom axa în special pe prezența sa în apele naturale, apele minerale, apa potabilă și ce-o mai fi.
Prezența uneia sau alteia din formele azot în apă este puternic influențată de prezența sau absența oxigenului dizolvat. În medii sărace în oxigen, predomină formele reduse (azotit, amoniu), în timp ce în apele cu conținut ridicat de oxigen, dominant este azotatul. Concentrația lor diferă în funcție de categoria de apă (apă potabilă, ape uzate, cursuri de apă, apă freatică etc.) și de aceea și standardele de calitate a apei diferă, uneori chiar foarte mult. Uneori până la anomalie dacă mă întrebați pe mine și să vă dau un exemplu în acest sens:
- concentrația maximă admisă de ioni azotat în apă potabilă este de 50 mg/L;
- concentrația maximă admisă de ioni azotat în apele evacuate dintr-o stație de epurare în emisarul natural este de 10 mg/L.
Poluarea cu compuși cu azot
România a fost și încă este un producător important de îngrășăminte azotoase (uree, azotat de amoniu). De ce pe bază de azot? Pentru că elemente precum azotul sau fosforul determină creșterea plantelor. Cum în perioada comunistă cuvinte precum poluare păleau în fața producției agricole, se adăugau îngrășăminte din belșug, uneori cu sacul. Consecința acestui fapt este aceea că foarte multe din resursele de apă (fie că vorbim de ape de suprafață sau de apă freatică) conțin cantități mai mari sau mai mici de compuși cu azot. Îmi amintesc de o lucrare văzută la o sesiune de comunicări științifice, cu o masterandă prezentând o lucrare ce viza contaminarea cu azotat a freaticului de mică adâncime (pânza freatică poate fi de adâncime mică, medie și mare) din Câmpia Română. Valorile înregistrate (provenind de la APM Ialomița sau Apele Române, nu mai țin minte exact) atingeau și 700 mg/L de NO3. Acum imaginați-vă câte fântâni se alimentează din acea apă.
Alte surse de contaminare (active sau istorice) cu compuși cu azot sunt combinatele de creștere a animalelor, producătoare ale unor cantități uriașe de dejecții, apele uzate din aglomerările urbane. Și oricât ar părea de ridicol, faptul că în mai bine de jumătate din localitățile din mediul rural nu au canalizare are consecințe asupra calității apei din fântâni, pentru că toaletele din fundul curții sunt și ele surse importante de compuși cu azot.
Context
Aqua Carpatica oferă gratuit prin magazine teste rapide pentru determinarea concentrației de ioni azotat din apă și invită publicul să le folosească pentru a testa apa din sursele cele mai des întâlnite: de suprafață: râuri, lacuri, iazuri, de adâncime: fântâni, izvoare, puțuri, dar și cea de la robinet sau chiar apele îmbuteliate a căror concentrație de ioni azotat nu o cunosc de pe etichete. Ulterior, aceștia pot intra pe aplicația de Facebook sau pe site-ul dedicat și înscrie rezultatele în funcție de tipul de apă testată.
Teste rapide pentru azotați
În primul rând, trebuie spus că aceste teste rapide pe care le primiți în magazine sunt semicantitative, adică oferă informații aproximative. Să explicăm și acești termeni, de exemplu: 1) apa conține ioni azotat este o afirmație calitativă; 2) apa conține circa 20 mg/L de azotat sau între 10 și 20 mg/L este o afirmație semicantitativă; 3) apa conține 18,4 mg/L de azotat este o afirmație cantitativă.
Determinarea cantitativă a azotaților și azotiților necesită o recoltare corectă a probelor, aparatură sensibilă, realizarea determinărilor imediat după recoltare sau în cel mai scurt timp posibil (max. 24 de ore) sau fixarea probelor cu cloroform, pentru inhibarea proceselor microbiologice. Nivelurile de concentrație ale azotiților în apele naturale sunt foarte mici, ceea ce înseamnă că și erorile de măsurare sunt de obicei mai ridicate. Astfel că eu, chimist cu experiență în mediu și ceva analitică, vă spun că determinarea acestor ioni este una foarte pretențioasă. Dar în cazul de față vorbim de teste rapide pentru nitrați.
La ce sunt utile testele rapide pentru azotați: exact pentru acele fântâni din mediul rural posibil a fi alimentate dintr-un freatic contaminat și care, de multe ori, nu sunt testate. În cazul în care mergeți la bunici, vă jucați de-a chimiștii, iar testul vă indică o concetrație de azotat cuprinsă între 30 și 50 mg/L, ar fi bine să testați apa (dacă nu ați făcut-o deja) la un laborator acreditat. Evident, puteți folosi testele rapide pe orice probă de apă, să vedeți dacă ce scrie pe etichetă e adevărat, dar asta nu înseamnă că un simplu test semicantitativ poate pune într-o lumină negativă o probă de apă minerală testată în laboratoarele Fresenius, de exemplu.
Apa potabilă din rețeaua orașelor este, în toate cazurile (sper!), testată la sursă (la intrarea în rețeaua publică), iar buletinele de analiză, realizate de laboratoare acreditate, sunt publice (sau ar trebui să fie) și afișate pe site-urile companiilor ce se ocupă cu alimentarea cu apă a localităților (în cazul Bucureștiului, APANOVA).
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
Discover more from Pagina personala Marius Matache
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
29/05/2014 at 13:16
Totusi este fals sa denumesti acest test “testul puritatii”. O apa potabila trebuie sa indeplineasca multe alte calitati ca sa fie “pura”. Azotatii sunt o mica parte di testele care se fac pentru o apa sa fie consiedarata potabila. Ah ca te poti juca de-a chimistul amator e alta treaba dar ca aplici “testul puritatii” este inducere in eroare. Ce se intampla daca o apa trece testul azotatilor dar colcaie de E. Coli? :)…De la un profesionist ma asteptam si la o concluzie sau o parere sau un sfat legat de aceste teste..pentru ca aceste informatii le pot lua si de pe wiki..asta neinsemnand evident ca le si inteleg dar…ca atare…ce contributie aduce profesionistul aici?
29/05/2014 at 13:25
@Marcel articolul se cheama “Despre azotati”, nu “criterii de indeplinit de o proba de apa pentru a fi potabila” și nici cat marketing e in campania Aqua Carpatica. Tocmai despre acele teste am vorbit, cat de utile sunt si mai ales cat de relevante sunt din punct de vedere chimic.
Si, daca nu ma inseala memoria, E-coli intra la indicatori biologici, nu chimici.
29/05/2014 at 14:01
Da, corect..nu am vrut sa fiu tendentios si imi cer scuze daca asta s-a inteles. E coli intr-adevar nu intra la factori chimici dar cand se afirma testul puritatii nu poti sa te rezumi doar la azotati, si chiar daca te rezumi la azotati cred ca e corect sa atragi totusi atentia ca nu sunt singurii. Pe un blog cineva a tras concluzia directa ca apa de la nu stiu ce robinet e din start buna pentru bebelusi..doar dintr-un singur test.
Ar fi interesant de stiut cum functioneaza aceste teste. Care e reactia care da culoarea ce dezavantaje au aceste teste specifice. Se masoara toti ionii adica si nitrati si nitriti? Pot aparea suprapuneri cu alte tipuri de Ioni? Adevarul e ca ideea asta cu harta nitartilor e interesanta (fie de marketing sau nu) dar poate induce si o “panica” de genul “s-a descoperit acid citric in lamai” in cazul in care totusi aceste teste au marje relativ maricele. Statistic dintre nespecialisti cati pot da gres in masurare? (e si asta un factor desi procedura e simpla si testul pare la indemna oricui…cat sunt acele teste de supuse stresului de transport depozitare inadecvata)
Din cate am inteles sunt foarte periculosi (nitritii parca) si din pacate cred ca mai degraba se vor intalni tot mai des.
29/05/2014 at 14:27
@Marcel acum pui intrebari la obiect si incerc sa iti raspund la fel. E marketing in campania AC? Evident ca este, asta fac companiile. E de calitate? Este, pentru ca trateaza o problema reala – continutul de compusi cu azot de prin apele din Romania, prezenti din belsug. Daca faceau testul puritatii pe te miri ce ioni (oxalat sa zicem, asta mi-a venit in cap) si exclamau “vai, apa noastra nu contine oxalat, deci e pura!”, da, atunci era incorecta.
Daca ma apuc sa dezbat fiecare indicator de calitate din standardele de apa (exista standard pt apa potabila, ape de suprafata, ape uzate care intra in statii de epurare, efluentii ce pleaca din statiile de epurare etc.), as scrie romane.
Testele din magazine sunt doar pentru azotati (de-aia am si pus titlul intermediar Teste rapide pentru azotati). Daca pot aparea suprapuneri – evident, sunt extrem de putine reactii selective, de aici apar si erorile de masurare. Nu stiu exact pe ce reactie se bazeaza (pe testere nu scrie), banuiesc (dupa colorit) ca e vorba de o reactie de diazotare si cuplare (posibil cu acid sulfanilic). Astfel de teste rapide sunt stabile la transport si la conditii normale (daca le bagi in cuptorul cu microunde, evident ca se altereaza – se pot distruge reactivii).
Cum am spus si in articol, daca cineva obtine o valoare exagerat de mare, e recomandat (daca are interesul) sa testeze apa respectiva intr-un laborator acreditat, cu metode de analiza puse la punct.
Nitritii nu sunt parte din campania aceasta (au fost subiectul campaniei AC precedente), daca vrei, cauta la mine pe site ca am scris si atunci.
29/05/2014 at 14:44
Multumesc foarte mult pentru raspunsuri.
In mod particular daca cineva e interesat si ii da o cantitate mare de nitriti in test e foarte OK daca apeleaza la un laborator. Ba chiar din harta asta se pot autosesiza si autoritati . Problema apare cand interpretarea culorii e facuta…subiectiv pentru ca poti muta valorile dintr-un interval in altul..atunci harta per total nu ar mai avea aceeasi calitate (desi la un numar foarte mare de teste cred ca aceste erori deja nu mai sunt foarte semnificative).
Dar intr-adevar pentru cantitati foarte mari mi se pare rezonabil testul pentru ca nu vad cum ai putea da gres cand testul are o culoare poate mult peste scala.
O sa caut si articolul precedent, multumesc.
01/06/2014 at 15:11
… referitor la concentratia de 10 mg/L (conform NTPA 011) nu este vorba de concentratia de azotati ci de concentratia de azot din azotati adica daca se face raportul molar (adica 62/14=4,43 mgNO3/mgN) rezulta limita de azotati de 44,3 mg/L in efluentul statiilor de epurare…
17 Comments
şi dacă bem apă cu nitraţi ce păţim?
@Adu ca sa iti raspund la intebare, ar trebui sa mai scriu un articol. In plus, e un subiect de toxicologie, iar eu nu sunt chiar toxicolog. Depinde de durata expunerii (cat timp bei), de concentratia la care esti expus etc.