Bicicliștii

Bicicliștii sunt deja o prezență importantă în traficul bucureștean și cel românesc în general, fie că șoferilor le convine acest fapt sau nu. Mai avem mult până la nivelul de civilizație în trafic al țărilor din vest, unde bicicleta e unul din cele mai uzitate mijloace de transport. Pe de altă parte, trebuie să ne educăm unii pe alții pentru a merge mai departe.

Din păcate, însă, și bicicliștii români mai au multe de învățat, asemeni partenerilor de trafic pe 4 roți. În primul rând, bicicliștii trebuie să accepte că, în conformitate cu legislația rutieră, dacă ai aceleași drepturi cu posesorii de autovehicule, ai și aceleași obligații. Mai exact, bicicliștii nu au ce căuta pe trotuar, nu au ce căuta pe trecerile de pietoni călare pe bicicletă (evident, cu excepția situațiilor în care pista de biciclete nu este localizată pe trotuar sau trecerea de pietoni nu are atașată pistă specială pentru bicicliști) și nu au ce căuta pe contrasens.

Apoi, pentru a putea cere să fii respectat în trafic, trebuie să îi respecți la rândul tău pe ceilalți parteneri. De doi ani biciclesc și eu cu pasiune prin Parcul Tineretului și nu de puține ori am remarcat teribilismul unor colegi de pedalat. Vrei adrenalină, urcat și coborât pante în viteză, vrei contratimp și performanțe? Alege un traseu de mountain-bike, mergi în afara orașului și dezlănțuie fiara din tine, arată cui e interesat ce pui de Contador ești, rupe cronometrul în două. De asemenea, dacă ieșiți în grup la plimbare, nu e cazul să mergeți în paralel, pe aleile și-așa înguste ale parcurilor, pe unde trebuie să circule și oameni, și mame cu copii în cărucioare, și căței puși pe joacă. Nu aștepta să te ferească ceilalți, încearcă să pedalezi precaut și să anticipezi, pe cât posibil, mișcările celorlalți.

Bicicliștii, motocicliștii, șoferii – parteneri!

Știu, infrastructura rutieră în România e vai mama ei, nu avem autostrăzi, nu avem piste pentru biciclete, nu avem rasteluri pentru ele, cele care sunt au o calitate îndoielnică și sunt reduse ca număr de km. De cele mai multe ori, suntem nevoiți să împărțim carosabilul, iar asta presupune un parteneriat, fie el și nescris. Pe de altă parte, nu vom schimba nimic dacă vom da vina pe alții pentru probleme.

Dacă stau la semafor, ca șofer, și am în spate un biciclist sau un motociclist, încerc să îi fac loc pentru ca el să avanseze. Pentru că poate să o facă. Dar mă aștept și din partea lor ca atunci când sunt în fața mea să nu ocupe o bandă doar pentru că e dreptul lor, ci să meargă cât mai aproape de bordură. Mi se par niște gesturi colegiale, care ne ajută să supraviețuim în haosul numit trafic din România.

Nu, bicicliștii nu sunt niște hipsteri care fac paradă; bicicleta e un mijloc de transport “verde”, nu poluează, sănătos pentru organism. Nu, șoferii nu sunt niște burtoși care nu își mișcă fundul nici până la pâine pe jos. Nu, motocicliștii nu sunt “donatori de organe” buni de strâns cu mătura de pe drumurile patriei. Am prieteni care conduc mii de km lunar și care periodic își urcă bicicletele pe mașini și fac trasee serioase sau ies cu motorul pentru senzația de libertatea pe care le-o conferă. Depinde doar de fiecare dintre noi ca traficul să nu mai fie o junglă. Hai să contribuim fiecare la schimbarea pe care ne-o dorim!