Bivolii din România

Nu, nu e un titlu peiorativ, chiar veți citi azi un articol despre bivolii din România. Scris de Codruța Filip, o femeie cu o inimă mare, rămasă acasă în Maramureș, deși locuiește de ceva vreme la Bruxelles. Când ne-am întâlnit prima și singura oară față în față, evident la o bere belgiană, mi-a povestit că simte că scopul ei în viață e să păstreze ceva din moștenirea de veacuri primită de la buni și străbuni. Să facă ceva pentru ca lucrurile cu care a crescut să rămână la fel pentru cei care vin. După ceva timp, am văzut pe facebook (normal, nu?) campania ei pentru bivolii din România și am invitat-o să povestească la mine pe blog ce și cum despre aceste animale.

Nu mi-a venit chiar dintr-o dată, tam-nesam, că-i musai să salvăm bivolii din România, adică în mintea mea cumva e conturat de multă vreme că am de îndeplinit “agenda rurală”. Altfel, nu-mi explic dragostea asta pentru satul românesc și autentic, de puritatea sufletească ce te-nfioară și te trimite la Dumnezeu când merg printre lăpușenii mei, un sentiment care mă hrănește, dar mă și sleiește de puteri. Cine mai are vreme printre #putin, #brexit, #taxevasion, #digitalagenda și #migration să se mai gândească la nemurirea sufletului?

Haideți să vă povestesc. Fiindcă nu e vorba doar de nemurirea sufletului, dacă ar fi ceva mai important de-atât. Oamenii care mai au curajul să crească bivoli şi să promoveze produsele din laptele de bivoliță sunt tot mai puţini. Ați crede că bivolul a început să capete atenţia noastră prin faptul că a devenit atât de rar și că produsele obţinute din lapte de bivoliţă au început să fie tot mai apreciate, mai ales la nivel european.

Însă am pornit această campanie pentru că îmi pasă de viitorul identității noastre culturale, rurale, prin prisma modului în care se lucrează încă pământul și se cresc animalele la sate. Imi pasă pentru că-s legată de veșnicia Maramureșului și-a vieții autentice de la țară din România, care poate deveni un avantaj competitiv și-un simbol național în lume. Bivolii și laptele de bivoliță sunt parte importantă al brand-ului de țară construit pe tema agriculturii durabile, de maximă importanță în contextul globalizării și a protejării intereselor noastre. Sunt animale sensibile, puternice, folosite la tracțiune, producție de lapte și de carne. Și chiar de chiar, un bivol negru…dă lapte alb! Să vă mai pomenesc de Mihai Viteazul și bătăliile cu turcii, când a folosit bivolii în luptă și-a câștigat?

În 1989 România avea 228.000 de bivoli. Astăzi mai avem doar 13.000 de exemplare. Dezinteresul faţă de această specie rezistentă şi foarte rentabilă, de la care se poate valorifica absolut tot, a făcut ca ţara noastră să fie nevoită să exporte aproape în totalitate produsele din lapte de bivoliţă. Mă întreb ce găsim în România pe rafturi? La noi bivolii se vând la preţuri derizorii atunci când proprietarii sunt în vârstă şi nu îi mai pot creşte. În străinătate însă preţurile pornesc de la 2.000 de euro pe cap de animal.

Laptele este luat de la țărani de către firmele de procesare cu 1,5 leu-2 lei maximum, un preţ tare mic, în condițiile în care cei mai mulți dintre aceștia nu au alte venituri sau trăiesc din pensii injuste. În străinătate, Italia spre exemplu, preţul unui litru de lapte este de 1,30 euro. Anul trecut, țăranii de la Suciu de Jos, Maramureș, au primit subvenții de 800 de lei/bivol. Așa au căpătat toți.

Știați că la baza populației de bubaline din Italia stă bivolul românesc, iar brandul de brânză Mozzarella a avut un rol decisiv în creșterea acestei specii acolo? În 1996, Italia a înregistrat la UE produsul Mozzarella Brânză exclusiv din lapte de bivoliță. A fost certificată DOP (Denumire de Origine Protejată), deci protejată de sistemul european de calitate și promovată în lume din fonduri europene. Este mai gras ca cel de vacă, chiar dublu, și nu are colesterol.

E nevoie de o promovare a calităților acestui produs și a derivatelor obținute din acesta. De altfel, îi mulțumim lui Chef Adrian Hădean că ne ajută să facem cunoscut laptele prin intermediul bunătăților gătite de el.
Altfel, e nevoie de o încurajare a creșterii și înmulțirii acestei specii, precum și de înființarea mai multor fabrici de procesare.
Ne trebuie o strategie numai pentru această rasă, altfel vom închide un alt capitol din istoria cultural-agricolă a țării, privind spre UE cu înmărmurire.

Nota bene:

În 2015 s-a început controlul oficial al performanțelor producției de lapte la bubaline. Ca urmare, bivolii au început să fie înscrişi în Registrul Genealogic condus de către Asociaţia Crescătorilor de Bubaline din România cu sediul la Șercaia. Realizarea Registrului Genealogic este foarte importantă pentru că astfel există o evidenţă a generaţiilor de animale, a provenienţei lor, istoricul genetic. Practic, din totalul efectivului de bubaline de la nivel naţional, doar cele înregistrate oficial sunt recunoscute ca specie. În plus, există astfel o sistematizare clară a efectivelor de bivoli. Este un pas mare pentru că în România până la începutul anului 2015 în Registrul Genealogic erau înscrise 289 exemplare. Prin eforturile Asociaţiei Crescătorilor de Bivoli din Transilvania, s-a reuşit înregistrarea oficială a aproximativ 2.500 de bivolițe de lapte din județele Cluj, Sălaj, Bistrița-Năsăud, Maramureș.

O campanie: Asociatia Zestrea Maramuresului și Casa Europeana a Maramuresului, in parteneriat cu Chef Adrian Hadean și Kooperativa 2.0