Urâte, dar deștepte

Am promis o piesă nouă și în această săptămână și mă țin de cuvânt. E vorba de o piesă cu o poveste interesantă, pe numele ei de botez Urâte, dar deștepte, pe versurile poetului și consăteanului meu, domnul Mircea Dinescu. În original, poezia purta alt nume, mai exact Balada celui plecat, iar cuvântul baladă e un semn bun și clar că poezia se pretează la muzică. Dar mie mi-a fost mai ușor să rețin ceva din primul vers, așa că nu dați cu pietre.

Spuneam că are o poveste interesantă deoarece piesa trebuia, în mod normal, să apară pe albumul HOINAR prin Piața Matache. Doar  că nu am reușit să mă întâlnesc cu dl. Dinescu pentru a-i explica ce vreau și ce hârtii ar trebui să îmi semneze pentru a putea înscrie piesa la UCMR-ADA și pentru a obține timbrele de la ORDA. Astfel că, după câteva încercări, am considerat că e semn să fie doar 13 piese pe disc și am preferat să renunț la piesa de față. Și compunerea cântecului are o poveste aparte. Nu mai compusesem nimic de ceva vreme, m-am supărat pe mine și am scos din sertar dosarul cu texte de studiat, iar în ziua respectivă, în câteva ore, am compus 2 piese (ambele pe versuri de Mircea Dinescu). Inspirația vine când vrea ea, nu când o chemi tu…

Spre tristețea lui Bogdan (prietenul meu din Cluj și unul din cei mai vechi fani ai mei), a cărui piesă favorită era (o știa demult, dar ce avea el avea titlul de Track 2 și așa i-a rămas numele). Așa că am decis că e bine să postez piesa Urâte, dar deștepte pe contul meu de youtube (unde vă invit să vă abonați pentru a afla rapid când un clip nou este încărcat). Și, normal, și la mine pe blog, cu poveștile aferente.

BALADA CELUI PLECAT

Am iubit urâte dar deştepte
şi frumoase fără căpătâi,
n-au avut răbdare să m-aştepte
n-am avut iubirea cea dintâi.

Îngerul ca unghia întoarsă
mi-a crescut în carne dimpotrivă,
mi-aţi adus la naştere colivă
şi la groapa dric cu cioc de barză.

Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii – zilieri trecuţi prin fermă.
Va uitarăţi cu binoclu-n spermă
cum vâslesc strămoşii mei, ţiganii.

REF:
Hai acum! De-a lungul şi de-a latul
m-aţi vânat când nu eram acasă.
Chiar şi-acum când stau întins pe masă
eu sositul râd de eu plecatul.