Când am ales să petrec revelionul la Hotel Continental din Târgu Mureș, am făcut asta mai ales pentru că, pe parcursul vizitelor precedente acolo, am remarcat indicatoare către mai multe castele și conace. Și am zis că nu pot rata ocazia de a le descoperi, fie și pentru câteva minute și poze. Nu de alta, dar așa am început și cu pasiunea pentru cule.
Zis și făcut, pe 31 decembrie începeam vizitele, profitând și de vremea însorită de prin acele locuri. Prima vizită a fost la castelul Ugron din Zau de Câmpie. Noi am ajuns acolo pe ruta Târgu Mureș – Band – Zau de Câmpie, se poate ajunge și prin Luduș, dacă veniți dinspre Cluj, Turda sau Mediaș (via Iernut). Localizat pe un deal, oferă o priveliște excelentă asupra zonei. Din păcate, dezamăgirea a fost mare, clădirea este într-o stare avansată de degradare, cel puțin pe dinafară (există un paznic foarte de treabă acolo și mai mulți căței foarte afectuoși). Și citind povestea sa, cu atât mai rău îmi pare să văd că statul (mai exact Consiliul Județean Mureș), actualul proprietar, nu face absolut nimic pentru a-l renova și folosi.
Proprietarul inițial al castelului, baronul Istvan Ugron, a fost ambasador al imperiului austro-ungar în Rusia, iar legenda spune că ar fi fost construit ca dar pentru una din fiicele țarului Nicolae al II-lea, de care baronul se îndrăgostise. Este supranumit castelul calendar, având 365 de ferestre, 52 de camere, 4 turnuri (toate diferite), 12 holuri, 7 terase. De-a lungul timpului, castelul a funcționat ca spital TBC, școală, liceu economic, depozit de cereale și casă de copii, ultima fiind desființată în 2012. [sursa]
Baronul era un important colecționar de artă, aici găsindu-se în perioada de glorie a castelului numeroase picturi, o colecție de arme, mobilier de valoare sau obiecte de artă orientală. [sursa – aici găsiți mai multe detalii despre construcția edificiului] O parte din ele au fost mutate în diverse muzee, altele au dispărut sau au fost distruse (obiecte de mobilier).
Castelul Haller este singurul loc din cele vizitate care este renovat și deschis publicului, fiind transformat în hotel de 4 stele. Situat în Ogra, chiar pe drumul Turda – Târgu Mureș, la circa 20 de km de Luduș – există indicatoare din drumul național. Deși aveau grup de revelion, oamenii au fost foarte amabili și am mâncat de prânz la ei (vă recomand bananele caramelizate la desert). Forma existentă a fost construită între secolele 18-19, după naționalizare, în 1949, funcționând ca școală, internat sau primărie. A fost retrocedat descendenților familiei Haller, care l-au vândut actualilor proprietari, surorile Kinga și Reka Foris, care l-au renovat (am văzut niște poze vechi în recepție și părea într-o stare similară cu cele povestie mai sus) și transformat în hotel de 4 stele.
A fost construit și un mic spa în curte, atracția este ciubărul exterior cu apă sărată. Am căutat preț pe booking pentru martie, mi-au dat preț mai mare decât cel de pe site-ul hotelului, așa că mai bine rezervați direct la ei. De altfel, pe site-ul locului găsiți și povestea bine documentată. Recomand și reportajul de pe Agerpress. Mobilier de lemn, blazonul sculptat (foto stânga), tablouri cu reprezentanți ai familiei Haller, o mașină de epocă, dar și două trăsuri, toate fac castelul un loc pe care merită să îl vizitați și să îi încercați bunătățile.
Tot din Luduș puteți merge la castelul Radak-Pekri din Ozd, iar la Cuci (localitate situată chiar pe DN15) există castelul Degenfeld – Schomburg. Tot pe DN15 veți vedea un indicator spre Oarba de Mureș, unde puteți vizita ansamblul de monumente și cimitirul eroilor dedicate celor peste 11.000 de soldați români morți în bătălia din 1944.
Castele pe drumul spre Reghin – Bistrița
Când pornești din Mureș spre Bistrița, nici nu ieși bine din oraș (care, ca mai toate localitățile din România, s-a extins spre periferii) și ajungi la Sângeorgiu de Mureș. Conacul Petki – Mariaffy din localitate este într-o ruină perfectă, iar curtea ferecată (pentru că jandarmeria are sau a avut o unitate lângă și nu există un gard despărțitor, cumva ei păzesc tot), deși este anunțat printr-un indicator mărișor din drumul național.
Construcția conacului a început în 1549, acesta fiind modificat și reconstruit de mai multe ori de-a lungul istoriei (sursă). A fost retrocedat moștenitorilor, dar nu îmi este clar dacă aceștia l-au și vândut către consiliul local. Din ce am citit pe diverse bloguri, ambele părți sunt interesate de tranzacție, dar problema era suma. Ca să ajungeți la gardul a ceea ce a rămas din parcul de 68 de hectare de odinioară (sursa), treceți prin curtea unei stațiuni de cercetare (fiind 31 decembrie, pe noi nu ne-a întrebat nimeni nimic). Oricum, nu prea aveți ce vedea, nu mai mult de ce e în poza alăturată.
Pornind mai departe pe DN 15, veți vedea în Dumbrăvioara un indicator către Conacul Zichy, situat în comuna Voivodeni, la 7 km de DN. Este și el renovat și folosit pentru evenimente, chiar organizau revelionul în acest an, dar nu am putut vizita (deja era târziu, oamenii cărau lăzi cu diverse, n-am îndrăznit). Iar vă trimit pentru informații la Castel în Transilvania, pentru că oamenii au făcut o treabă excelentă prin acest proiect, identificând foarte corect că acest conac în stil baroc nu a fost construit de familia Zichy, ci de descendenți ai familiei Bethlen (detalii aici), una din cele mai importante familii aristocratice din Transilvania, cu foarte multe proprietăți importante în toate colțurile provinciei. Există și o a doua clădire, în curs de renovare.
Ne-am întors în Dumbrăvioara, iar până la Castelul Teleki din Gornești mai sunt mai puțin de 5 km. Și aici regrete mari, pentru că, din ce văzusem până acum, aici era impresionant domeniul din jurul castelului, cu arbori rari și marcați. Gorneștiul este atestat în sec. 14, iar primul castel aici este construit, conform celor de la Monumente Uitate (unde găsiți povestea detaliată a locului), între 1462 și 1465. De-a lungul timpului castelul a suferit și el numeroase transformări, unele benefice, altele nu, rușii la 1849 și mai târziu naționalizarea de către comuniști distrugând sau modificând complet aiurea locul.
Castelul, și el retrocedat (în acte din 2006, efectiv din 2011), este departe de strălucire, pare că proprietarii nu au banii necesari să îl readucă la nivelul de altă dată. Înțeleg că interiorul păstrează sobele, candelabrele, tâmplăria și stucaturile originale.
E drept, e mult mai mare decât Haller, de exemplu, investiția fiind de nivelul zecilor de milioane de euro probabil. Se poate vizita tot timpul – la intrare găsiți un număr de telefon și vine imediat cineva să deschidă. Am văzut un banner, iar Cristi Ștefănescu mi-a confirmat că aici au loc vara tabere de pictură, dar și acțiuni ale voluntarilor care oferă tururi ghidate. Îmi doresc tare mult să îl văd cândva într-o altă ipostază, probabil vara e mult mai frumos datorită grădinii englezești, nuanțele de gri ale iernii nu au ajutat la impresie, recunosc.
Pentru că n-am avut chef de stat iarăși pe valea Prahovei, ne-am gândit să ne întoarcem pe valea Oltului, cu oprire la Mediaș, pentru o ciorbă de tarhon și niște papanași fierți. Știam însă că între Sighișoara și Mediaș, la Daneș, se face un drum către Castelul Bethlen (foto jos), din Criș (circa 11 km). Tot din Daneș se ajunge și la Mălâncrav, dar am lăsat Conacul Apafi de acolo pentru o vizită viitoare.
Și la Criș am găsit pe cineva, chiar dacă era 1 ianuarie. Doar că doamna nu prea vorbea românește mai mult de a ne lua 10 lei de persoană și a turui 10-15 cuvinte într-o limbă universală (capelă cred că e similar și în maghiară și, cu derivatele de rigoare, în franceză și engleză). Ca și la Gornești, un castel impresionant, dar în cei 10 ani de când a fost retrocedat, momentan s-a reparat doar acoperișul, care pare să aibe camere locuibile (există termopan de lemn și perdele la geamuri). Nu lipsesc steaguri (al României, al Ungariei și cel secuiesc) și două pisici simpatice, una neprietenoasă, alta excesiv de prietenoasă, ne-a condus până la poartă.
În panorama de mai sus puteți zări, printre copacii din stânga, și biserica. Partea bună este că acest castel are propria pagină de web, locul este absolut fantastic. Visez la un concert aici sau poate chiar la un festival, de ce nu? Ar ajuta la cunoașterea locului și poate, încet-încet, învățăm să nu ne mai înghesuim la stereotipuri, ci mergem să vedem și alte locuri, mai puțin cunoscute, dar la fel de atractive ca povești.
Cu ocazia vizitei mi s-a confirmat ideea ca familia Bethlen a avut (și are? prin urmașii săi) multe proprietăți în Transilvania, unul din panourile din castel menționând castele și conace la Beclean, Bahnea, Sânmiclăuș, Boiu, Racu, Cetatea de Baltă, Arcalia, Chiraleș, Cluj-Napoca și Sibiu. Vedeți câte mai am de văzut pe viitor?
Concluzii după vizita la castele
- Locurile sunt de poveste, păcat că nimeni nu își permite să le renoveze rapid și să le reintroducă în circuit; probabil ar fi utilă o strategie la nivel județean, așa cum este în Covasna, de promovare a acestor castele și conace;
- Trei castele sunt prezente în aplicația Drumul Cetăților – Haller, Bethlen – Criș, Teleki – Gornești – aplicația vă poate fi extrem de utilă în alegerea traseului și descoperirea celor mai apropiate puncte de interes;
- Un Castle Break cu cei de la ARCHE, ce implementează și proiectul Monumente Uitate, poate fi o ocazie să petreceți câteva zile cu oameni care știu bine locurile și poveștile lor;
- Dacă mergeți vara, asigurați-vă că aveți timp să vă bucurați de împrejurimi, dealurile și pădurile din jurul lor arată de vis, iar înverzite trebuie să te cheme la relaxare.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
