
Citeam la Adi pe facebook că Plymouth Argyle FC, echipă din Liga a 4-a engleză, a avut 8600 de suporteri în meciul jucat în deplasare cu Liverpool în FA Cup, chiar pe The Kop, unde a reușit o mare surpriză, un 0-0. Dar nu despre rezultat vreau să vorbim, ci despre numărul suporterilor. Pentru că, prin comparație, campioana României, Astra Giurgiu, a vândut la un meci din prima Ligă numărul fabulos de….50 de bilete. Vorbim de campioana României, reprezentantă în cupele europene, unde a jucat cu câteva mii de spectatori în tribune.
Recunosc, de la întoarcerea din Franța, de la Campionatul European, mi-e aproape imposibil să mă uit la fotbal. Nu, nu rezultatele m-au dezamăgit, în 2015 am fost la CM de rugby și încă mai povestesc ce experiență incredibilă a fost. Dar am ajuns la un nivel de saturație în ceea ce privește fotbalul românesc. Evident, vor mai fi momente în care voi merge la vreun meci sau mă mai uit la tv, dar atitudinea generală este de indiferență. Am fost invitat de diverși prieteni sau sponsori la meciurile din toamnă, fie ale României, fie din cupele europene și am refuzat cu mare ușurință. Când văd lipsa totală de profesionalism din fotbal – cu jumătate din echipe în insolvență, cu fotbaliști neplătiți cu lunile, cu meciuri jucate pe terenuri deplorabile, cu perioade de transferuri doar de formă, că oricum se fac artificii de jucătorii migrează oricând. Dacă așa e în vârf, imaginați-vă doar ce e în ligile inferioare sau la nivel de copii și juniori.
De altfel, tribunele sunt din ce în ce mai goale, indiferent de numele echipelor. Nu mai plângeți după echipele de tradiție care au dat faliment, au dat pentru că cei pe mâinile cărora au încăput și-au bătut joc de tot ce înseamnă istorie, palmares, prestigiu, emoție. Nu înțeleg televiziunile care plătesc zeci și sute de milioane de euro pentru meciurile din Liga 1 – de ce? pentru prestigiu? Căci de rating nu cred să mai fie cazul! Presa sportivă? O glumă, serios, dacă încă le cerem părerea lui Dragomir și Sandu, iar ei fac asta constant, ba chiar le cântă în strună. Ei sunt reperele fotbalului românesc? Dacă da, îmi pare rău pentru tot timpul pierdut pe stadioane în ultimii 20 de ani și vă asigur că nu a fost puțin.
Salarii de zeci de mii de euro, chiar sute de mii de euro….pentru ce?? Pentru niște băieți care mai trag câte un tutun în pauză și un tatuaj nou în inter-sezon? Când plângem după Budescu, un fotbalist care a eșuat în Liga a 2-a din China? Când vedem jucători de 25 de ani considerați tinere speranțe, vârstă la care Messi nu mai avea loc în vitrină de trofee mondiale? De ce plătim (teoretic) niște salarii de sute de mii de euro, dacă nu avem acei bani? Competițiile se decid mai curând la TAS, care mai ia sau mai dă din puncte unor echipe problematice. Și cei care plătesc zilnic sunt mai fraieri, nu? De ce nu se impune din start existența în cont a fondului de salarii și a baremelor de arbitraj la începutul anului? Așa s-ar reduce conflictele cu jucătorii, insolvențele în mijlocul campionatelor etc. Nu sunt bani? Aia e, avem 8 echipe cu bugete de maxim 1 milion de euro, dar reali, nu inventați!
Fotbalul fără suporteri nu există. Iar la ce arată fotbalul românesc la ora actuală, nu îi merită nici pe cei care încă vin la meciuri. Iar în lipsa unei schimbări radicale, vor fi din ce în ce mai puțini.
P.S. Mă simt foarte bine uitându-mă la rugby (ce meci a fost Ulster cu Clermont-Ferrand!, iar în februarie începe Six Nations), la handbal (vedeți că tocmai a început mondialul băieților), la băieții cu mușchi din NBA sau la poloiștii lui Andrei Iosep luptând pentru un nou titlu național.
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
2 Comments
Fotbalul nostru a ajuns o afacere umflata pe care televiziunile o sustin cu can-can-uri, ca despre sport nu poate fi vorba. Prefer sa ma duc la handbal, care nu este asa de mediatizat dar este o prezenta constanta la turneele finale. Spor!
@Natural ai perfecta dreptate. Ieri am prins finalul meciului Craiova – Valcea, surpriza mare, Valcea renaste 🙂