Despre cercetatori/oameni de stiinta (cum vreti sa le spuneti) se crede (si in multe din cazuri pe buna dreptate) ca sunt niste oameni nu foarte ancorati in realitate, cu nasul prin carti si/sau computere toata ziua, pe care ii uita Dumnezeu la locul de munca (birou, laborator etc.).
Cercetarea presupune sa fii la curent cu ce au mai studiat/cercetat/descoperit altii ca tine. Rezultatele cercetarii nu apar in Libertatea decat daca schimba fundamental cine stie ce aspect al vietii noastre de zi cu zi, deci pentru a te informa ai nevoie de publicatii stiintifice (journals).
Pana prin 2005, accesul la stiinta in Romania se facea 1) cu sarumana – dadeai un mail autorului articolului care parea ca iti e util in ceea ce faci si o bagai pe-aia cu “sarumana, sefu’, stiti, io din Romania, suntem 7 oameni in laborator si decanul n-are bani de articole pentru toti 7, ne dai si noua articolu’ matale, sarumana, bogdaproste!”, 2) aveai un prieten care juca in deplasare – solidaritate stiintifica din partea altor romani plecati la studii in strainatate si eventual ramasi pe acolo, care descarcau articole pentru inca 77 de colegi ramasi acasa si care nu aveau acces la publicatii sau 3) bunul simt academic – ai studiat in strainatate, iar universitatea unde ai fost invitat nu ti-a inchis contul de acces la publicatii.
Dupa 2005, lucrurile s-au schimbat (in bine!) si am inceput, treptat-treptat, sa avem acces la stiinta din Champions League daca vreti. E drept, nu chiar la tot, dar la o buna parte din ea (Wiley, de exemplu, nu era accesibil). Incepusem sa ne simtim cercetatori.
Pana cand cineva a considerat ca nu e cazul. Detalii pe Hotnews. Asa ca in loc de “Environmental Pollution” si “Science of the Total Environment” vom cita din Click si Cancan.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
