Jurnalul Terorii: o fictiune de groaza despre Chernobyl
01/06/2012
Cinema-ul e unul din locurile unde am crescut. In copilarie, mergeam si de 2 ori pe saptamana (recunosc, aveam pile la cinema!). Din pacate, imbatranind, s-au rarit si drumurile la cinema, desi in facultate am avut o medie buna pana in anul III cand m-am angajat. In zilele noastre, daca imi este permisa formularea, ajung de 2-3 ori pe an. Astfel ca, atunci cand apare o invitatie, ma folosesc de scuza de a socializa si ma duc. Cazul de fata: Chernobyl Diaries aka Jurnalul Terorii.
Ce mi-a placut la film. In primul rand, contextul. Evident, fiind vorba de unul din cele mai mari catastrofe ecologice din istoria omenirii (similar ar mai fi cel din Japonia, dar acela a fost, evident, mult mai bine manageriat), subiectul imi place foarte mult. In plus, citisem recent pe net ca sunt destui tembeli interesati sa viziteze orasul care gazduia muncitorii de la Chernobyl si familiile lor – Pripyat – si care a fost evacuat intr-o singura noapte.
Ce nu mi-a placut. Omul de stiinta din mine nu poate “inghiti” punerea in scena. Sunt de acord ca radioactivitatea poate determina mutatii genetice, dar este exclus ca cineva sa fi rezistat nivelului de radiatii post-explozie. Distributia n-are nici ea vreun viitor Humphrey Bogart sau Liz Taylor, dar nu va bazati pe mine sa ii stiu pe tinerii actori pe val. Drept e ca nici nu din cei din film nu face vreun rol memorabil.
Evident, daca ati terminat litere sau ASE si cuvinte ca radionuclizi si bioacumulare nu va spun nimic, atunci va puteti bucura de 2 ore de “groaza”. Filmul e scarry. Deci daca sunteti la varsta intalnirilor la film (pe vremea mea, se purta), planuiti sa duceti o domnisoara si nu stiti cum sa faceti sa va sara in brate, sunt vreo 2 momente in care sansele sa o faca sunt maxime. Daca vreti ceva romantic, ramaneti insa la Casablanca.
Am fost pentru prima oara la CinemaCity – multumesc Rogalski – Grigoriu pentru invitatie – mi-a placut ca nu e aglomerat (e drept, era si in cursul saptamanii, dar ma gandesc la spatiul dinaintea salilor), scaunele comode (sunt locuri unde nu prea imi incap picioarele), ceea ce pentru unul ca mine care nu are stare si se foieste tot filmul (stiu, cei din jur nu sunt la fel de incantati!), e la fix.
Abia astept cronica lui Auras, acest Irina Margareta Nistor al online-ului!
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok
2 Comments
interesant, nu stiam de el, mersi de semnalare. dar nu e Cernobîl/Cernobâl?
@Camil sincer, habar nu am cum e forma corecta – cea romana, cea engleza sau cea Made in Ukraina :))