Copii, părinți și muzica

Întreaga mea carieră am încercat să dau șanse și cât mai multor copii să urce pe scenă. În plus, de trei ani tot mergem prin școli și licee din sectorul 3 și am interacționat cu foarte mulți tineri și foarte tineri cu veleități artistice. Și vă spun cu mâna pe inimă că e o plăcere să lucrezi cu ei, dar nu pot spune același lucru despre părinții lor. Și o să vă povestesc câteva exemple, ca să înțelegeți de ce.

a) Serbare la o școală, copii de la clasa pregătitoare la clasa a VIII-a. Sala de spectacole a școlii arhiplină de părinți. Nimeni nu e interesat să urmărească ce se întâmplă pe scenă, toată lumea vrea să își pozeze odrasla de pe scenă. O bătaie de joc pentru eforturile învățătoarelor și profesorilor, credeți-mă că nu e deloc ușor să ții 20 de copii în formație măcar, dar să îi faci să cânte ceva sau să danseze. Iar dacă idiotul de tac-su’ îi mai face și semn să se uite la el, treaba e terminată. Băăă, stricați munca oamenilor și bucuria copiilor pentru niște poze de rahat pe care nu le veți folosi niciodată! Ca să nu mai vorbesc că imediat după ce ai lor terminau reprezentația, plecau, astfel că ultimii, care i-au suportat pe toți, cântă aproape singuri. Bravos, națiune!

b) Workshop cu tineri chitariști la un festival pentru copii, eu, Teddy și Puiu profesori, plus vreo 9-10 ucenici, între 8 și 14 ani. Pe lângă noi, părinții aferenți, care țineau musai să răspundă ei întrebărilor mele, motiv pentru care i-am poftit să își țină gura sau să plece . Dragă tăticule, scena e o treabă pentru oameni care au curaj să cânte, să înfrunte ce e în fața scenei, așa că dacă nu îl lași să își dezvolte personalitatea, să acumuleze încrederea în sine, n-are nici o șansă. Iar asta se face vorbind cu oameni străini, care nu îi mângâie pe cap. În plus, sunt șanse foarte mari ca tu să vorbești prostii când e vorba de muzică și să ai o memorie mai slabă ca el.

c) Copilul meu e noul Celibidache/Enescu/Mozart. Nu vă imaginați în 12 ani de ForeverFolk și 3 de proiecte prin licee câți părinți au ținut musai să mă convingă de ceva. Știu, copilul tău cochetează cu muzica și ți se pare că nu e nici unul ca el. Poate copilul e talentat, nu neagă nimeni asta, dar devii obositor când explici tuturor cât de talentat e! Dar atenție: dacă are 14 ani și ai venit cu el la mine (care nu sunt vreun Bob Dylan sau Yehudi Menuhin), s-ar putea să nu fie chiar Mozart, vezi ce făcea Mozart la vârsta aia! În plus, dacă n-a luat Grammy până acum, lasă-mă să mă conving singur de ce poate.

d) Respectă ca să fii respectat. Educați-vă copiii să respecte publicul și colegii de scenă. Nu de puține ori, copiii – artiști nu înțeleg ce important e respectul pentru cei din jur. Dacă tu ai evoluat în concurs, ascultă-ți și colegii – în acest fel ai șanse să 1) vezi la ce nivel ești comparativ cu ei; 2) le acorzi respectul pe care ei ți l-au arătat ție când ai cântat; 3) respecți munca organizatorilor. Nu e ok să pleci mai devreme decât dacă e ceva de viață și moarte. Nu veni cu condiții la mine, că s-ar putea să te trimit acasă, iar cel frustrat va fi copilul tău.

e) Lăsați copiii să se dezvolte organic, nu îi ajutați cu nimic arzând etapele. Am văzut mulți copii geniali care la 18 ani s-au lăsat de muzică. Pentru că nu mai aveau nici motivație, nici plăcerea de a cânta. Dar vai, copilul meu la 14 ani a scos album! Felicitări, și? Faptul că ai plătit tu oameni îl face pe el să creadă că totul se obține cu bani sau cu sprijinul cui trebuie. Nu îi da bani de pește, învață-l să pescuiască, învață-l să valorifice producția, pentru că în momentul în care banii tăi nu vor mai fi (se întâmplă, știi cum zic?), el habar nu va avea ce să facă mai departe, ba va mai avea și ura celor care, oricât au muncit, nu au putut să facă un album, un clip, un ceva.

f) Învățarea permanentă e extrem de importantă în muzică și e bine să îi educați în această direcție. Mergeți cu ei de mici la concerte, ascultați muzică împreună cu ei, așa se formează gusturile. Muzica folk, de exemplu, e grea dacă începi cu Nichita la 8 ani, de, multe cuvinte, metafore etc. Metalul e dur la aceeași vârstă. Dar dacă nu e familiarizat cu chitara de mic, nu va asculta nici la 16 ani. Dar la 8 ani tu ești idolul lui, dacă tu asculți cu el ce trebuie, nu vei avea de ce să îți faci griji că la 14 ascultă Abi Talent, Jador și alți flăcăi dubioși.

g) Copilul meu trebuie să cânte [folk, rock, blues, jazz, manele etc.]. Lasă-l pe el să cânte ce vrea, degeaba tu vrei să cânte muzică clasică dacă lui îi place Armin van Buuren. Nu se va bucura decât foarte rar de muzică dacă tu îl forțezi să cânte altceva. Și e foarte greu să faci performanță făcând ce nu îți place. Dar dacă tu faci punctul f corect, sunt șanse mari să îți semene și la preferințe muzicale.

Dacă articolul ți-a fost util, poți să mă susții prin Patreon. Apasă butonul cu încredere! Susține-mă pe Patreon!