Muzica franțuzească

Muzica franțuzească e o chestie de love – hate, sunt chestii care îmi plac foarte tare și sunt chestii, gen rap-ul franțuzesc care mă lasă ce-ai făcut, măăăă? Dar m-am gândit să fac, și cu ajutorul cititorilor și urmăritorilor de pe facebook, un top cu muzica franțuzească din categoria must try, de la Edith Piaf și ZAZ la Stromae.

Iar după urmează muzica grecească, să vă țineți bine ce palamakya băgăm acolo, Nana Mouskouri și alte cele! Dar să le luăm pe rând!

Cea mai recentă nebunie a subsemnatului: Vaya con Dias – Pauvre diable, luat chitara și cântat în același timp cu piesa, nu ne jucăm. Cred că e vina lui George Zafiu, că la matinalul EuropaFM cred că am ascultat-o prima dată!

Indila și Dernier danse au strâns dăcât 616 milioane de vizualizări, ceea ce, oricum am da-o, nu e de colea pentru o piesă în orice altă limbă decât engleza. Știu, la noi s-a demonetizat de prea multe ascultări, dar asta nu face piesa mai rea.

Stromae nu e chiar din filmul meu, dar sigur o știți din tot felul de generice și reclame.

ZAZ e o fată foarte simpatică, iar piesa e maxim de mișto, descoperită la un Acoustic bloggers, are un vibe excelent acest Je veux.

La Edith Piaf, cel mai greu e să alegi. Eu am mers pe siguranță și am zis La vie en rose, dar mai erau 5-6 piese care puteau fi aici la fel de bine.

Charles Aznavour a fost printre primii artiști francezi cu care am avut CD. La fel, aș putea alege Formidable sau alte câteva piese ale longevivului cu origini armene, dar azi merg pe mâna La Boheme.

De la Joe Dassin nu puteam alege decât Et si tu n’existais pas, timbrul acestuia fiind unul greu de confundat.

Lara Fabian e frecvent în România și foarte cântată pe la audiții la Vocea României. Evident, je t’aime!

De la Patricia Kaas am ales Mademoiselle chante le blues, mi se pare că e reprezentativ pentru personalitatea ei, mai curând decât chestiile mai sensibile.

Paroles, paroles e o bossa-nova de mare angajament din punct de vedere instrumental, iar când îl mai adaugi Dalidei și pe Alain Delon, iese o treabă serioasă.

Johnny Hallyday era considerat Elvis Presley al Franței, dar atât de puțin cunoscut în exteriorul lumii francofone. Propunerea mea în topul de muzică franțuzească este Je te promets.

Ultima propunere a mea e Jacques Brel și al său Ne me quitte pas din 1959, de pe albumul cu același nume.

Pe Mireille Mathieu o știam mai curând datorită coafurii ce a făcut ravagii în anii ’80 și în România. Așa că nu știu ce să vă propun de la ea, poate îmi spuneți voi.

Așadar, loviți-mă cu propuneri din muzica franțuzească, singura condiție este să fie în limba franceză, artiștii pot fi de orice naționalitate.

Muzica franțuzească – propunerile cititorilor

Daniel Botea m-a tras de urechi pe bună dreptate, cum să o uit pe Celine Dion și al ei Pour que tu m’aime encore??