
Am avut acum ceva timp o șosetă pe care am botezat-o Eminescu, ciorapul nepereche. A stat ceva timp în dulap, uneori o mai purtam cu alte șosete desperecheate ca să nu uite cum e să-și bage cineva piciorul până în momentul în care am făcut curat în cameră și după pat, alături de niște mărunțiș și niște șerpi de praf, am găsit-o pe Veronica ciorapului meu.
Un catel pe nume Tody care a visat cum ca sosetele stapanului sunt nimeni altul decat pisoiul Ludovic dusamanul lui, zi de zi se infoaie, latra si alearga dupa betele sosete
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!
5 Comments
Funny story??? Hmm…
Adolescent, chef sambata seara, m-am imbracat pe întuneric, am plecat pe furiș …bla bla bla…m-am.trezit la chef cu un ciorap negru si unul roșu. Bineinteles ca am stat fara ciorapi, deși era un februarie gros.
Fi-miu de 4 ani:
De ce sa pun sosetele in picioare? Mai bine le pun pe maini… iar chilotii ii pun pe cap… Ce zici mami, mergem asa in parc?
Mergem, cum sa nu!
SI chiar am fost… Restul e istorie…