Aveam nevoie de un pic de pauza de la scris despre folk si mai ales despre festivalul de folk de la Alba Iulia, tinta nr. 1 in ultima saptamana. Si inainte de a pleca intr-o mica “deplasare” cu un grup de bloggeri simpatici (nu spun unde, nu spun cine, veti vedea), vreau sa dezbatem impreuna un alt subiect.
Dupa cum probabil stiti, onor subsemnatul lucreaza la Facultatea de Geografie din Universitatea din Bucuresti. Entitate care a avut ideea geniala sa renoveze sediul unde ne desfasuram activitatea. Si ce e rau in asta, veti spune. Un singur lucru: renovarea s-a facut la 1 noiembrie, cand cursurile erau in toi. Adica praf din belsug, mesteri mancand salam cu usturoi printre studenti, fumand relaxati desi evident aceasta activitate este interzisa prin lege, cursuri anulate din lipsa de spatii blocate pentru varuit.
Si daca ar fi facut o treaba temeinica, ai fi zis “lasa, macar acum arata ca un locas de cultura si invatatura”. Evident nu. Inseamna o spoiala, mai mult var pe tocurile de lemn decat pe vesnicii pereti strambi, reparatii neslefuite, gresie patata cu vopsea si/sau var.
Vorbeam cu un bun prieten, care are parte din belsug de lucrul cu oamenii, fiind sef peste multe divizii. Si se plangea ca este o atitudine aproape generalizata de a face lucrurile cu minim de efort si implicare, asa, “de ochii soacrei”. Amatoriceste. Cat sa nu se ia cineva de noi ca nu muncim.
Ne plangem de nedreptati, injuram seful, ministrul, guvernul sau pe Boc, Basescu sau Iliescu pentru orice nu ne convine. Dar atunci cand e cazul sa dam dovada exemplului personal, nu stim cum sa ne fofilam pe principiul “oricat de mica ne-ar fi leafa, noi tot putem munci mai putin decat ne platesc ei!”. Daca fiecare din noi, de la cel care trage la saiba la cel care face legi, ne-am face treaba constiinciosi, multe ar fi altfel in Romania.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
Discover more from Pagina personala Marius Matache
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
