Festivalul Dilema Veche este un concept relativ nou in panoplia de evenimente care se petrec la Aba Iulia, prima editie avand loc in 2011. Astfel ca pentru mine era primul contact cu atmosfera festivalului si cu mare parte din oamenii care il realizeaza. Vorbind cu dl. Mircea Vasilescu, am realizat ca oricum nu s-ar putea face comparatie cu ce s-a intamplat acum doi ani, iar principalul vinovat pentru acest fapt nu e o persoana. Dar e totusi o EA. O cheama Alba Carolina si este, probabil, cel mai dinamic complex de fortificatii din Romania. Pentru a descrie ce se intampla cu cetatea de la Alba Iulia imi permit sa il citez pe dl. Petre Iancu (Deutsche Welle), care a spus ca “e o treaba nemteasca”. De la luna la luna, ziduri noi sunt refacute, mai apare o statuie, un pod de acces in cetate, o cladire este renovata. Daca schimbarile sunt evidente pentru mine, care sunt prezent aici relativ des, imi imaginez socul cuiva care nu a ajuns in cetate de acum 10 ani.
Iar cand intri in cetate, realizezi ca, de fapt, oamenii sunt marea schimbare. La plimbare, langa scene, pe terasa de la Carolina Cafe (foto dreapta) sau admirand standurile mesterilor populari, cetatea a devenit, in mod natural, a oamenilor. Si nici nu fac bine cativa pasi, ca cineva ma opreste si ma intreaba daca anul asta vin la festivalul de folk. O, Doamne! M-am fastacit, recunosc…Realizez curand ca sunt Acasa, pentru ca intalnindu-ma cu oamenii din echipa Consiliului Judetean Alba realizez ca nu mai sunt demult un musafir, ci doar un coleg ce locuieste la Bucuresti.
Incerc sa aflu cum au decurs evenimentele pana acum la Festivalul Dilema Veche. Lumea povestea cu multa pasiune de conferinta domnului Plesu, la care 500 de oameni au umplut pana la refuz sala de conferinte a Hotelului Medival. Nu doar din Alba, ci si din Arad, din Deva, din Timisoara sau Sibiu. Si imi dau seama ca au dreptate intalnindu-ma si eu cu prieteni din Medias sau Timisoara ce imi spun ca au venit pentru festival. Lucian e foarte incantat de spectacolul lui Razvan Mazilu si Dan Badea, Saraiman, o combinatie de dans si stand up comedy. Asta e una din principalele caracteristici ale artei: posibilitatea de a se reinventa de fiecare data cand artistul, Creatorul, simte nevoia unei schimbari.
Identitati locale, identitate europeana la Dilema Veche
Dilema Veche nu inseamna doar muzica, literatura sau, pentru a ma frantuzi un pic, loisir. In Aula Universitatii are loc o dezbatere cat se poate de serioasa, avandu-l ca invitat principal pe Dacian Ciolos, comisarul european pentru agricultura, alaturi de o serie de ziaristi cu experienta in problematicile europene.
Nu mi-am pus problema daca trebuie sa fac ceva ca sa ma simt european. Ne punem prea des intrebarea cum se vede Romania de la Bruxelles, ce cred ceilalti despre noi si prea putin ce credem noi despre noi. Inca nu avem suficienta incredere ca suntem europeni. Imi asum, in numele Romaniei, pozitia de la Comisia Europeana, dar deciziile pe care le iau sunt in interesul Europei. Din punct de vedere geografic si istoric suntem europeni, dar o identitate ti-o asumi sau nu. Am sentimentul insa ca noi, ca natiune, nu am depasit anumite complexe, induse sau auto-induse. (Dacian Ciolos)
Eric Maurice, jurnalist la PressEurop, crede ca, cel mai des, e vorba de o ignoranta fata de ceilalti. Calatorind ne dam seama ca avem lucruri in comun, nu doar un continent.
Am venit la Alba si am vazut doua catedrale, una din ele gotica, la fel ca cele din vestul Europei. Identitatea europeana este si ceva ce cream fiecare dintre noi prin memoria istorica, memoria culturala. (Eric Maurice)
Din punctul de vedere al lui Petre Iancu (Deutsche Welle) Europa e in primul rand un proiect valoric.
Iubesc acest continent atat de mult incat nu imi permit sa fiu indulgent, criticand Europa cand e prea birocratica, cand nu e constienta ca la portile ei sunt macelariti oameni si ea tace si intoarce capul. Nu ne putem permite ca europeni ca la portile Europei, principiile democratiei, ale umanitatii sa fie calcate in picioare.
Dupa dezbatere, am plecat spre Biblioteca Batthyaneum. E prilejul reintalnirii cu Cautatorii de Povesti – Catalin Stefanescu si Radu Paraschivescu – alaturi de Liviu Papadima. Sala este prea mica pentru toti cei ce doresc sa participe la dezbatere, asa ca m-am multumit sa admir cladirea ce gazduieste Codex Aureus de afara. Apoi aveam de ales intre proiectie de film si teatru. Am ales a 3-a varianta: sa raman in Piata Cetatii, sa ma uit la oamenii care se bucurau de o seara frumoasa si de atmosfera relaxata din cetate. Despre concertele serii, cu alta ocazie.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
Discover more from Pagina personala Marius Matache
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
