Din Ungaria cu dragoste (I): fac ce fac si iar dau de rugby :-)

Stie toata lumea proverbul “calatorului ii sade bine cu drumul”. Aplicat in mediu academic, acesta se transforma in “cercetatorului ii sade bine cu mersul la conferinte”. Asa si eu, in prima zi de toamna calendaristica, m-am suit in aeronava Tarom cu destinatia Budapesta. Urma ca din Budapesta sa ma “bucur” de ospitalitatea transportului local maghiar pentru a ajunge la locul faptei (conferinta ICEEM’06) si anume Balatonalmadi, asa cum ii spune si numele, o localitate pe malul lacului Balaton, una din destinatiile turistice ungare cu mare cautare.

Aeroportul Otopeni mi-a aparut schimbat – in bine! – cred ca n-am mai fost de ceva vreme sau noua fata nu era gata la data ultimei mele calatorii cu avionul. Terminalul de plecari a fost extins substantial, exista acum 39 de porti (fata de cele 10 de pana acum), parca si la controlul bagajelor de mana am stat mai putin. Mai multe cafenele, mai multe magazine duty-free, dar si automate de sucuri (7 lei pentru o bautura la 0.5 L parca e mai uman decat cei 10 L pe o doza de 0.33 L din vechile baruri). Am primit si o invitatie la degustari de Jack Daniels si Finlandia, dar cum ma astepta o zi lunga, am preferat sa zic pas.

Aeroport nou, pitipongeala veche. Grupuri galagioase si strident imbracate de conationali se intorceau spre tarile de adoptie ce le oferisera un trai mai bun ca acasa. Discret, mai carunt decat il stiam, dar la fel de elegant, Cosmin Olaroiu.

Putini pasageri in micuta aeronava. Decolam si incep sa rasfoiesc revista celor de la Tarom, Ce sa vezi: articol de fond (6 pagini) despre calificarea rugbistilor romani la mondialele din Noua Zeelanda. Unul din titlurile secundare: “O padure de stejari, brate tari si inimi mari”! Se vorbeste de meciul cu Uruguay-ul. Nici nu pot sa va explic ce mandrie m-a lovit, desi articolul nu precizeaza ca unii de prin DreamTeamRO au avut ceva contributii la imn. Nici macar nu conteaza, noi ne-am atins scopul: am facut un lucru trainic si de calitate, pe care oamenii il recunosc. Bafta in Noua Zeelanda, baieti, “Romania va invinge!”. Si ca sa va demonstrez ca DreamTeamRO si rugby-ul sunt cu mine in deplasarea asta, va arat o compozitie fotografica personala.

Arunc un ochi si la City-break-urile pentru august si septembrie. Evident, Barcelona pe lista. Tot astept de la Auras un semn cu oferta aia minune de la Tarom pentru un week-end acolo. Credeti-ma, am fost de 3 ori in Barcelona si nu cred ca ma voi putea satura vreodata de acest oras! Si spune asta un fan Real Madrid! Daca nu vine Taromcu oferta, mai ca m-as baga sa organizez eu ceva pe cont propriu. 265 euro pentru 2 nopti la 3 stele si avion nu mi se pare mult. Sau cine stie, poate facem o expeditie DreamTeamRO 😀

Tarom-ul statea mai bine la mancare pe vremuri, ba chiar asta era un argument pentru a zbura cu ei. Azi doar un sandwich minuscul si rece si o prajitura ambalata. Pana si cafeaua e un pahar cu apa calda si un pliculet de ness instant. Dar se putea mult mai rau (sandwich-ul e mult mai nasol la Lufthansa) si oricum, fata de altii, mie imi place sa mananc in avion – uit de frica de zbor (pe care o am, dar de care uit instant cand ma gandesc sa merg 12-15 ore cu masina sau cu trenul, deci, pot spune ca o tin sub control).

Si uite asa, din vorba in vorba am ajuns la Budapesta. E timpul sa lasam avionul pentru autobuzele locale. Dar asta intr-un episod viitor.

Urmeaza: de la Budapesta la Balaton.