Egocentrism românesc

România este dominată de un egocentrism pur. În marea majoritate a cazurilor, când vine vorba de evenimente culturale, nu avem lideri, ci doar oameni care își urmăresc interesele și care, odată plecați, demolează tot ce au construit, pe principiul “După mine, potopul!”. Am ajuns la acestă concluzie urmărind festivalurile de folk și ce se întâmplă dacă un organizator pleacă din echipa de organizare.

Egocentrism – Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale; tendință de a face din sine “centrul universului” (Dexonline.ro)

Festivalurile de folk au apărut, în cele mai multe cazuri, acolo unde au existat folkiști cu state vechi, de cele mai multe ori din perioada Flacăra. Alte situații se referă la profesori de muzică sau instructori de chitară pasionați de fenomen. Problema este că în foarte puține cazuri s-au creat niște sisteme clare, care să funcționeze și în cazul în care inițiatorul se retrage din organizare. Mi-am luat jucăriile și am plecat e principiul de bază și nu numai, dărâm și tot ce a rămas în urmă. Păi ce, să beneficieze altul de munca mea?

Festivalurile se realizează, în marea lor majoritate, cu bani de la buget, iar oamenii care le organizează beneficiază direct (dacă sunt salariați ai instituției organizatoare) sau indirect (aici nu intru în detalii, că sunt multe variante) de pe urma lor. Astfel că munca despre care vorbeam este răsplătită. Deci exclud din start ideea că beneficiază alții de pe urma muncii lor. Dacă este să beneficieze cineva, aceasta trebuie să fie comunitatea locală, care să primească, an de an, un eveniment și astfel să se creeze o tradiție. Un festival de tradiție duce la promovarea comunității, ceea ce ar trebui să fie scopul fiecărui eveniment cultural. Și chiar dacă vorbim de nișe necomerciale, fiecare eveniment trebuie să își stabilească niște obiective, iar post-eveniment să se evalueze dacă obiectivele au fost atinse.

Evident, există și variantele în care există un singur om în care el aleargă după bani, după sponsori etc. Caz în care problema e a comunității, care ar trebui să îl ajute, pentru că un festival nu este organizat de și pentru un singur om.

M-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă mâine aș renunța definitiv la ForeverFolk sau la JazzCulture. Mi-am dat seama că oricine poate continua munca de 7 ani din primul caz doar urmărind structura site-ului și contribuind cu muncă la el: e realizat pe cea mai simplă platformă (WordPress), toate fișierele există pe server, nu e nimic ascuns. Evident, el trebuie să vină cu chef de muncă (ceea ce e mai greu).

Un festival/un eveniment/un proiect pe termen lung nu trebuie să graviteze niciodată în jurul unui om sau a câtorva oameni. Un festival trebuie să își dezvolte în fiecare an mecanisme care să funcționeze indiferent de cei care îl implementează. Consider că ai realizat cu adevărat ceva dacă, atunci când pleci, sistemul creat funcționează în continuare. Altfel, tot ce ai făcut a fost dintr-un interes personal, dintr-un egocentrism exacerbat.

[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]