Wovenhand: Atitudine

Wovenhand e o permanentă surpriză pentru mine. Când am primit comunicatul, habar nu aveam cine sunt, dar vorbind de un fan Winnetou, a fost dragoste la prima vedere. A doua revelație a fost aseară, când am ajuns la locul de concert, unde am fost aproape șocat să văd o mare de oameni așteptând să intre la concertul lor din The Silver Church din București. Într-o perioadă de canibalism concertistic (o să detaliez într-un articol separat), să strângi aproape 500 de oameni într-o duminică și cu o vreme ideală de plimbare e o mare performanță. Mai ales că nu vorbim de o trupă main stream.

Concertul Wovenhand de aseară poate fi caracterizat foarte simplu printr-un singur cuvânt: atitudine. David Eugene Edwards spune povești la microfon, ba chiar de multe ori le “joacă”, prin gesturi ample și expresive (foto stânga). Ordy Garrison a fost magnetic duminică seara la tobe, șef peste mustangii virtuali. Chuck French (chitară, percuție – da, știu, neașteptată combinație!) și Neel Keener (bas) au contribuit decisiv la un concert mai electric și mai energic decât m-am așteptat (recunosc, am ascultat mai multe versiuni acustice ale pieselor înainte de concert), fără ca asta să fie un reproș.

Mi-aș fi dorit un sunet un pic mai bun aseară, pentru că poveștile cântate își pierd din semnificații dacă versurile nu se înțeleg bine. Dar ar fi păcat să umbrim o poveste frumoasă cu probleme greu de rezolvat. Mâinile care vorbesc își vor spune povestea mai departe.

Credit foto: TwinArts

[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]