Electrolux a trimis artistul la cratita

Am mai spus-o si o repet: fiind chimist, atat timp cat am o reteta si un protocol de lucru in fata, consider ca nu imi tai degetele daca sunt lasat in bucatarie. Asadar, nu am avut nici o emotie la invitatia oamenilor de la Electrolux, care mi-au oferit cadrul necesar pentru a-mi arata incomensurabilele aptitudini culinare.

Echipele erau formate dintr-un blogger de food si 1-2 bloggeri nebucatariosi, iar eu am facut echipa cu Monica si Andreea. Monica a ales, cu multa intelepciune, o reteta simpla si de mare efect, pe numele ei din buletin Clafoutis de cirese. Deci, desert. Ingrediente putine: smantana, ricotta, zahar, faina, oua, cirese si zahar pudra pentru decor. Astfel ca, in momentul in care s-a dat startul, am pus mana si m-am apucat de scos samburii al cirese, evident cea mai grea parte a retetei. Apoi am cantarit ingredientele, le-am amestecat intr-un castron, iar Andreea s-a apucat sa le bata cu pasiune (pentru gatit, evident!). Regula a fost ca bloggerii de food doar sa consilieze, neavand voie sa ajute, dar am eu senzatia ca lucrurile nu au stat tocmai asa

Cuptorul – CombiSteam Deluxe (foto dreapta) – NASA e minciuna. Tehnologia asta a ajuns la niveluri incredibile (noua gama Electrolux se numeste Inspiration) asa ca uitati de aragazul vostru cu gaz (sper ca nu citeste nevasta-mea, ca de cand isi doreste un aragaz electric – i-am spus ca e perioada de reducere a cheltuielilor bugetare!). Apropos de inspiratie, trebuie sa fii un brand cu mare curaj sa lansezi un aspirator, iar ca slogan sa foloseste Nothing sucks like Electrolux (se intampla undeva in anii ’60, in Marea Britanie). Revenind la cuptor: totul digital, totul se programeaza – temperatura, timpul, combinatie de abur si caldura traditionala, care la randul lor pot bate din toate directiile (sus, jos, lateral). Sisteme de siguranta mai ceva ca airbagurile de la Lexus – daca nu e nimic pe ochi, se stinge automat. E drept, ar fi putut sa ii puna si o plasma deasupra, ca domnii ce gatesc sa poata urmari meciul in timp ce le fac fericite pe doamne. Dar ma gandesc ca asta e pentru generatia urmatoare (sic!).

Dupa 45 minute la 180 de grade, plus inca vreo 10 ca a zis sefa ca nu e suficient de bruna culoarea prajiturii (sarumana, Monica!), in uralele multimii am scos elementul subversiv din cuptor, etalandu-l in fata multimii (foto stanga). S-a servit fierbinte, ca populatia n-a mai avut rabdare

Din realizarile celorlalte echipe (pe unele linkuri gasiti si retetele si poze de la ei): niste foietaje cu pasta de masline, capere, tarhon si rosii cherry executate de Andreea si Auras, o supa de ardei powered by  Madalin si Andreea, o monstruozitate de ciocolata  si fructe de padure realizata de tandemul Chez Mazilique – Exarhu (foto dreapta, intr-o ipostaza incendiara), paste cu creveti si sos de legume (dovlecei, rosii etc.) facute de Lavinia, Alina (unde gasiti si o istorie a plitelor de gatit) si Hoinaru si o tocana  de primavara la Ana si Carmen, care mirosea fabulos si era delicioasa (am gustat-o!), dar din care nu am mai fost in stare sa mananc.

Multumesc de invitatie, multumesc colaboratorilor si colegilor care au gatit pentru ca eu sa mananc pana mi-a stat pulsul. Sper doar  ca mama sa nu se simta amenintata (daca nu am spus-o pana acum, mama e regina prajiturilor!), iar sotia sa nu creada cumva ca ma pricep la bucatarie si sa realizeze un transfer de responsabilitati.

Mai multe poze gasiti, ca de obicei, pe pagina mea de facebook