Incep sa cred ca ma pricep un pic la fotbal

Ce asteptam de la Cupa Castrol? In primul rand sa fim o echipa, in ciuda celor 4 nume noi din echipa (adica jumatate din ea). Marius, Calin si Ciprian veneau de la Timisoara, nu jucasem niciodata impreuna, Alex era si el la primul meci cu noi, deci la capitolul omogenitate sufeream si nici fizic nu paream, cu mici exceptii, sa fim niste alergatori. Dar sa iesim din grupe era obiectivul minim, orice peste fiind un bonus.

De la speranta de a iesi din grupe la finala

Dupa primele 3 meciuri, obictivul era, cu destule emotii, atins. Un prim meci, cu echipa Castrol, incheiat 0-0, in care nu am jucat mai nimic. Apoi o victorie lejera cu Alto Avia, 6-0. In fine, o infrangere la limita in fata celor de la CEFIN, 0-1, astfel ca, avand un golaveraj superior, am ajuns in sferturi. De aici inainte, incep povestile frumoase, desi Lucian a trebuit sa plece. Victorie la lovituri de departajare cu Elit Romania, cu Mircea egaland, cu mine marcand ultima noastra lovitura (a 4-a, foto dreapta) si Adi aparand lovitura lor. Deja eram in primele 4 echipe ale competitiei, deja eram cu gura pana la urechi de fericire. Sa fie adevarata zicala cu “echipele mari castiga si atunci cand joaca prost”? Daca ma iau dupa semifinala cu Motor Oils, as zice ca nu. Nu ca nu am castigat, ci pentru ca am jucat aproape perfect, invingand cu un incredibil 6-1, cu Mircea intr-o forma incredibila.

Finala am pierdut-o cu 2-0 impotriva AD Autototal, care au fost, indiscutabil, mai buni ca noi. Dar era al 6-lea meci intr-o singura zi, la peste 35 de grade. Nu mai conta, fusese o zi fantastica. Iar faptul ca Adi a primit titlul de cel mai bun portar  – asta in caz ca se intreaba cineva de ce echipa incepe intotdeauna cu el – e finalul unei competitii superbe.

Concluzii si multumiri dupa Cupa Castrol

Multumiri Castrol pentru invitatie, multumiri SmartAtletic pentru munca lor enorma concretizata intr-un eveniment remarcabil (n-am spus-o eu, ci Miodrag Belodedici – revin cu un scurt interviu cu uriasul fotbalist). Multumiri inca o data Adi, Luci, Mircea, Alex, Calin, Marius si Cipri pentru eforturile voastre, pentru daruirea voastra.

Dupa meciul secolului, dupa Cupa Castrol, ma credeti cand spun ca Echipa Bloggerilor nu e a mea? Ca ea inseamna si bloggeri din Timisoara, poate data viitoare din Medias sau Baia Mare. Poate fotbal, poate handbal, poate triatlon. Ea ii reprezinta pe toti cei care or sa reprezinte blogosfera in competitii sportive.