Pentru ca e important (ca blogger) sa transmiti un mesaj, dar si mai important sa actionezi in directia punerii lui in practica, m-am gandit sa va arat ce masuri am luat noi la birou in aceasta privinta. Daca hartia o colectam oricum separat (plus ca printam pe ciorne documente de lucru), la fel si bateriile, am declansat procesul de colectare selectiva si pentru recipientii de plastic. Numai ca intr-un birou in care apa plata se bea cu bax-ul, iar spatiul de depozitare este mic (dupa buget, coane Fanica!), aveam nevoie de o solutie tehnica. Pe care un coleg a gasit-o si pe care o puteti vedea in filmuletul de mai jos.
Oficial, dispozitivul se numeste plastic bottle compactor si e produs de TEPET (detalii gasiti la ei pe site).
Marea problema cu PET (abrevierea polietilen tereftalat – un polimer obtinut prin reactia de esterificare dintre acid tereftalic si etilenglicol) este ca este foarte greu biodegradabil in natura, de aceea este foarte important ca aceste tipuri de recipienti sa nu fie depozitate necontrolat.
Asa cum spunea John Lennon, “there are no problems, there are only solutions”. Asadar, nu da vina pe sistem si conjuncturi. Actioneaza responsabil. Colecteaza selectiv.
P.S. In titlul filmuletului s-a strecurat o greseala (am mancat un sufix!), pe care va rog sa o iertati.
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
04/07/2012 at 17:30
Foarte tare, Make. Insa mai are un secret aparatul, ca nu trebuie sa tragi de sticla cand e fierbinte sa te arzi. Tragi de manerul ala prin care fixezi sticla la inceput in sens invers si sticla se desprinde singura. Deci, nu trebuie sa astepti racirea. Dupa ce te frigi de vreo doua ori, inveti…
08/10/2012 at 09:06
[…] pentru fiecare 500 de PET-uri de Aqua Carpatica – 50 de caiete si 50 de pixuri. De asemenea, fiecare scoala inscrisa in proiect primeste si o presa de reducere a volumului sticlelor (cum functioneaza presa puteti vedea aici). […]
4 Comments
Se pot inventa tot felul de aparate, atata timp cat mentalitatea-i la pamant… degeaba.
[…] Am ales, atunci când am stat în dubiu dac? voi închide sau nu acest blog, s? scriu despre lucrurile frumoase din via??. Despre oameni frumo?i de lâng? mine, despre copii care ne demonstreaz? c? performan?a nu ?ine cont de vârst? ?i de condi?ii vitrege, despre locuri pe care merit? s? le vizitezi. Eu (înc?) nu vreau s? plec. Nu spun niciodat?, pentru c? nu am cheia viitorului în bra?e. ?tiu doar c? am ales s? îmi tratez grea?a de politic? ?i de situa?ii de nesim?ire fa?? de oamenii normali ca mine sau cu tine c?utând lucrurile bune, visând la un mâine în care s? m? trezesc zâmbind, furând energie sufleteasc? de la oamenii buni de lâng? mine. ?i despre aceste lucruri aleg s? scriu. ?i ce e mai frumos e faptul c? pot g?si în fiecare zi cel pu?in 2-3 articole care s? îmi aduc? aminte. C? exist? bunici care ne fac s? zâmbim, exist? înc? spitale cu medici cumsecade, exist? oameni care viseaz?, exist? dorin?a de a educa ?i de a fi mai buni prieteni cu natura. […]