Tocmai am terminat un week-end pe drum, în stilul meu consacrat deja, cu aproape 1000 de km (București – Brașov – Alba Iulia – București). Ocazie cu care am mai adăugat două stegulețe pe harta locurilor din România vizitate: Cetatea Făgărașului și Biserica de la Cârța. Prima oprire a fost la Făgăraș și recunosc a fost o surpriză plăcută. OK, nu e la nivelul cetății Alba Carolina (destinația mea finală), dar cel puțin muzeul arată foarte bine. Audio-ghidul poate fi descărcat, contracost (10 lei), pe smartphone, sub formă de aplicație (atât din AppStore-ul Apple, cât și de pe Google Play pentru Android). De asemenea, pentru anumite săli primiți cipicii ăia de plastic de unică folosință (precum cei din spitale), pentru a fi păstrată curățenia covoarelor roșii. La zidurile cetății încă mai e de lucru, s-ar câștiga multe spații dacă ele ar fi renovate, dar nu poți să speri că toate se rezolvă din prima. În jurul cetății, iarba tocmai era tunsă, șanțul cu apă ce înconjoară cetatea era curat, ba chiar o lebădă ce își făcuse cuibul pe mal era protejată de un gard de nuiele, există parcare pentru mașini, per total, o experiență foarte interesantă și plăcută.
Biserica de la Cârța
La Cârța îmi propun să ajung de câțiva ani. Fotografile cu ruinele abației cisterciene și poveștile descoperite pe diverse site-uri mi-au deschis apetitul pentru o vizită aici. De altfel, am și recunoscut asta în articolul despre următoarele biserici fortificate pe care vreau să le văd. Doar că satul Cârța nu e chiar pe o rută principală, dar planetele se aliniază la momentul oportun, iar drumul de la Brașov la Alba Iulia trece pe aici. Ca în majoritatea covârșitoare a bisericilor evanghelice fortificate din Ardeal, cheia este la preotul paroh sau la un enoriaș de încredere, iar numerele de telefon sunt disponibile la intrare. Am sunat la primul număr din listă și în 3 minute preotul paroh, un domn înalt și foarte amabil, deschide poarta curții alăturate bisericii, ce găzduiește casa parohială. Vorbea așa frumos încât am uitat să îl întreb cum se numește, iar pentru aceasta îi cer scuze. Casa parohială arată ca din povești, cu o curte mare, verde, cu mușcate în jardinierele de pe prispa înaltă, cu un pârâiaș ce străbate curtea.
Taxa de vizitare este una fabuloasa, ca în majoritatea locurilor de acest tip: 5 lei. S-a scuzat că nu poate sta foarte mult cu noi, dar are de repetat predica și trebuie să se prezinte bine. Mai sunt circa 75 de enoriași în Cârța, nu știe exact, pentru că unii lucrează periodic peste hotare și nu e hotărât dacă să îi pună ca prezenți și pe care din ei. Constatăm că are și umor, spune că își aduce aminte cu ce se ocupă fiecare din cei din parohie, fie el prezent sau plecat afară, doar atunci când mai e ceva de făcut în comunitate. Ne mai spune de trei ori că trebuie să plece, dar continuă să povestească cum, în anumite duminici, strânge enoriașii din 3 sate cu un microbuz și merge să țină slujba într-un al 4-lea. Am urcat, evident, și în clopotniță, să vedem lumea de sus. Turnul este extrem de îngust, dar oferă, mai ales pentru fotografi, perspective spectaculoase asupra bisericii și ruinelor clădirilor anexe ale acesteia. Mai multe detalii despre biserică puteți citi aici
O minune de cetate: Alba Iulia
Noaptea Muzeelor la Alba Iulia. Credit Foto: Andreea Mezei
Alba Jazz 2014 s-a suprapus cu deja consacrata noapte a muzeelor. Muzeul Unirii din Alba Iulia primește oaspeți, deși e aproape miezul nopții. Noaptea Muzeelor începuse cu prezentarea a peste 30 de personaje istorice, de la senatori și împărați romani, luptători din legiunea a XIII-a Gemina sau războinici daci, până la Avram Iancu și familia regală – Regele Ferdinand și Regina Maria – sub oblăduirea căreia s-a înfăptuit unirea din 1918. Pe site-ul Alba24 găsiți un filmuleț cu desfășurarea de forțe a personajelor ce au făcut deliciul celor prezenți, dar și mai multe poze făcute de Andreea Mezei.
Lucrările de restaurare a cetății s-au încheiat, chiar dacă prin cetate veți mai descoperi câteva șantiere arheologice (restaurarea a dus la descoperirea unor noi situri de interes istoric, astfel că arheologii mai au de muncă o perioadă, se pare că e vorba de Principia, clădirea comandamentlui castrului roman Apulum – sursă).
Concluzie? Așa cum am spus și pe facebook, postând o poză cu Catedrala Romano-Catolică din Alba, iubesc România asta, a oamenilor normali, a locurilor de poveste. Și voi continua să scriu despre ea, sperând că voi convinge oamenii că o vacanță în România nu e deloc o utopie.
[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
