Fălticeni, mon amour

V-am spus că urma să merg duminica ce a trecut la Fălticeni, pentru festivalul de folk din localitate, ceea ce am și făcut. Nu am reușit să ajung decât duminică, având un musafir tare drag mie, tocmai din Anglia, un om pe care îl știu de aproape 20 de ani, cu care am lucrat în foarte multe proiecte și care a contribuit temeinic la dezvoltarea mea ca individ. Dar duminică dimineața, după ce l-am lăsat la aeroport, am plecat direct spre Fălticeni Folk 2014. Și cred că aveam chef de cântat, mi-era dor de Bucovina sau pur și simplu presimțeam că ceva frumos urma să mi se întâmple. După 5 ore și jumătate, cu jumătate de oră pauză de masă la Roman pentru un borș de găină, mă cazam în urbea lui Grigore Vasiliu-Birlic, un actor care, eu copil fiind, avea ceva fascinant, spre deosebire de maestrul Giugaru, care atunci mă cam speria (nu știu de ce, zău!).

Mulți prieteni în zonă, dar nu cred că mai e o surpriză pentru nimeni să îl descopere pe Cristi Pustai în alt colț de țară doar pentru un concert de folk. Și o mare de copii frumoși (să nu se supere pe mine, vorbește chelia din mine! și invidia) care fugea în toate direcțiile cu câte ceva de făcut, care cu standul de discuri, care cu tricourile personalizate și tot așa. E un lucru foarte important pentru niște copii de liceu să fie implicați, să fie învățați să fie responsabili, să contribuie la dezvoltarea comunității.

Știți că nu prea sunt eu fan al BOR și al instituției bisericii în general. Dar sunt trist să văd că un om ca Părintele Mihăilă, ce încearcă să schimbe lucruri, să educe copii altfel decât ce îi învață școala (și nu mă refer aici la cele sfinte), nu doar că nu e ajutat, dar mai e și sabotat. Credeți că e un cuvânt prea dur? Și dacă vă spun că anul trecut Fălticeniul a avut două festivaluri de folk? Nici măcar Bucureștiul, care e de vreo 13-14 ori mai mare, nu are două. Asociația Fălticeni Cultural nu face doar festivalul de folk, ci și un mare festival internațional de teatru pentru tineret, ce poartă numele lui Grigore Vasiliu-Birlic. Vi se pare că nu merită acești oameni sprijin din partea celor care pot să o facă? Festivalurile acestea nu le ia nimeni acasă, ele promovează orașul mai mult decât orice comunicat de presă și campanie de awareness.

Cum a fost pe scenă? Superb! Am cântat cu Cristi, publicul ne-a bisat, am cântat tot la sugestia cuiva din public Jurământ la Putna și nu pot să descriu ce a fost în sufletul meu când toată sala s-a ridicat în picioare la piesa asta. Am cântat și cu Puiu și Ovidiu, ne-am simțit și ne-am “simțit” foarte bine pe scenă, ca pe vremea Gashkademiei, semn că o chimie (sic!) nu dispare peste noapte. M-am bucurat mult să văd prieteni veniți de la Suceava special ca să ne vadă, dar și de noii prieteni făcuți printre gazdele din Fălticeni, toți cu zâmbetul pe buze. Pentru toate acestea, mai spun doar MULȚUMESC, FĂLTICENI!

Nu uitați că azi e ultima zi în care puteți comanda albumul HOINAR prin Piața Matache la prețuri reduse și, pentru anumite orașe, cu livrare gratuită prin intermediul TNT România. Detalii găsiți în articolul de aici.