FITS 2013 – 15 iunie

Daca prima parte a povestirii despre FITS a coincis cu inceputul festivalului (detalii aici), iar partea a 2-a a aparut pe ForeverFolk, episodul 3 descrie penultima zi de sarbatoare culturala (pentru ca FITS nu mai e demult doar un festival de teatru clasic) din orasul ce da ora exacta a culturii romanesti. Penultima zi de festival de la Sibiu a adunat un numar si mai mare de turisti si participanti la evenimente decat in ziua precedenta, strazile frematand de oameni zabitori si graiuri cat mai variate.

Sibiul in sine este o experienta aparte, prin oamenii ce il populeaza, de la taximetristii de o amabilitate iesita din comun (ce la sume infime de 3 lei cauta cu ardoare sa-ti inapoieze restul pentru o hartie de 5 lei si nu sunt niciodata deranjati nici chiar de curse scurte sau sa te astepte cat ai nevoie) la angajatii hotelurilor care te intampina de fiecare data zambind si nu iti impun o ora de plecare, sau angajatii teraselor si restaurantelor care si pentru o simpla cafea comandata te trateaza ca unul din cei mai importanti clienti. Este o normalitate iesita din comun pentru orice bucurestean obisnuit cu viteza si nepasarea in care toate se desfasoara. Chiar si aglomeratia de pe strazi este mai putin deranjanta cand printre zecile de turisti vezi din cand in cand cate un artist imbracat in costumatia pregatita pentru spectacole.

Ziua de 15 iunie am inceput-o urmarind spectacolele Aruncatorilor de Steaguri (foto dreapta), care au marsaluit pe toata lungimea zonei pietonale, oprindu-se fie in Piata Mare, fie in Piata Mica, pentru o reprezentatie aparte. Oamenii ii urmau indeaproape oriunde se duceau si ii intampinau de fiecare data cu aplauze si zambete. Urmatorul show stradal a fost cel al Cimpoierilor scotieni, un moment traditional, exceptand poate momentul in care au interpretat Amazing Grace, moment ce ne-a surprins pe toti. O alta noutate a fost doamna care le era alaturi scotienilor si canta cot la cot cu ei. Mai tarziu am aflat ca scotienii s-au alaturat inclusiv grupului de gospel pentru a-i acompania. Asadar, la acest festival nu a mai contat religia, nationalitatea, ci doar dorinta de a incanta publicul si de a le impartasi arta.

A urmat show-ul de pantomima al trupei Kallo Collective din Finlanda si anume Clovnii Frankenstein, care au fost pe placul copiilor din sala datorita constumelor si expresiilor amuzante. Poate ca nu a fost in totalitate un spectacol destinat copiilor, dar indiferent de varsta, toti cei prezenti s-au distrat pe cinste. Nu a lipsit interactiunea cu publicul, ba chiar a fost una inedita. Intai au sarit in sala si au inceput sa “atace” spectatorii cu baloane, iar la final au impartit flori, cerand sa fie aruncate inapoi pe scena, dorind sa dea impresia ca publicul ii aclama si ii rasplateste cu flori, in amuzamentul intregii sali.

Seara deja se anuntau evenimente de anvergura, pe langa gala de decernare a premiilor pentru cele mai importante personalitati (foto stanga – primarul Sibiului, dl. Klaus Johannis, decernand unul din premii) ce au facut parte din festival, urma sa aiba loc spectacolul de dans Kmehin al trupei Kolben Dance Company din Israel (in regia lui Amir Kolben), un spectacol cu tema mancarii cu o conexiune intre aspectul biologic si cel cultural. Este al doilea spectacol de dans contemporan pe teme ecologice la care ajung si nu pot spune ca acest tip de spectacol este unul  pe gustul meu si desi initial spectatorii pareau bulversati, la final au oferit aplauze si urale.

In acelasi timp, in Piata Mare avea loc concertul trupei Vunk, iar mai tarziu am avut parte de un spectacol de magie in plina strada datorita trupei belgiene Theater Tol, cu un spectacol numit Inimi de inger. Ingerii “zburau” deasupra pietei (foto dreapta) sustinuti de o macara imensa si imprastiau confetti si inimi, creand un covor colorat in piata dupa ce toti cei prezenti au plecat, pe rand, spre terase. Apropos de Vunk, inainte de concert glumeam pe twitter cu Gabi Maga, chitaristul trupei, ca poate i se decerneaza vreun premiu si lui si nu e de fata la gala sa il ridice.

Nu am ajuns la niciunul din cele 2 festivaluri ce sunt inaintea FITS-ului in “clasamentul” fictiv al festivalurilor de teatru (Edinburgh si Avignon). Cu siguranta insa, Sibiul isi respecta in continuare calitatea de fosta capitala culturala europeana. Festivalul International de Teatru este un eveniment cu adevarat special, intr-un oras pe masura si poate in timp va fi recunoscut ca fiind cel mai important eveniment cultural al Romaniei (cu siguranta, nu sunt multe de calibrul lui in tara). Felicitari pe aceasta cale armatei de voluntari, organizatorilor, Cristinei Bazavan (nu stiu cum reuseste sa se imparta intre atatea activitati si sa se si ocupe de voluntari, dandu-le recomandari, explicandu-le tot felul de trucuri pentru viitor ce nu le-ar fi aflat de la altcineva), pe artistii veniti din intreaga lume cu cele mai inedite spectacole.

Cel mai probabil, oamenii din spatele FITS, in frunte cu domnul Constantin Chiriac, deja pregatesc editia urmatoare (programul mai mult ca sigur se stie deja), pentru ca traditia se cladeste greu si se mentine si mai greu. FITS 2013, ramas bun! Regele a murit, traiasca Regele!

Credit foto: Sebastian Marcovici