Fac eu ce fac și sunt mereu fraierul de serviciu al oricărei guvernări. Regula e simplă, când e de pierdut la vreo criză, pierd, când e de luat compensații, nu.
Eu nu sunt platit de stat la universitate, ci sunt platit din proiectele pe care le aduc eu sau vreun coleg al meu. Cu alte cuvinte, am proiect, am salariu, n-am proiect, n-am salariu – noroc cu colegii mei că de 21 de ani am avut (foarte puține sincope, nu mai mult de 1 lună).
Cand a taiat Boc salariile cu 25%, mi-au tăiat și mie, desi nu luam bani de la buget. Mi s-a explicat că scopul e scăderea bugetului de salarii în ansamblu sau ceva. Deci practic aia a fost, mi-am furat-o! Când s-au crescut salariile la loc, ghinion, nu mai aveam bani în proiect, din ce să mai cresc…
În ultimii doi ani, eu am câștigat din muzică aproximativ 500 de euro pe lună, plătiți pe drepturi de autor, contractele există, le depun anual la ANAF. În momentul de față, din cauza pandemiei de coronavirus, nu pot să cânt că de, izolare etc. Pentru artiștii independenti plătiți exclusiv din drepturi de autor, statul român oferă compensații lunare de aproximativ 4000 de lei brut pe lună. Ați remarcat cuvântul, da? Exclusiv! Practic, dacă ești membru la UCMR-ADA (acest lucru e gratuit, nu contează câte piese ai înscrise), indiferent dacă ești activ sau nu, primești un salariu de la stat cât nu poți cânta – ceea ce, cred eu, că e firesc să se întâmple. Eu nu, că am deja un venit. E vina mea, că muncesc prea mult, știu! La fel cum au fost ani în care plăteam la contractele pe drepturi de autor și CAS, și CASS, deși le plăteam deja din salariul de la universitate și nu primeam mai multe servicii ca alții.
Înclin să cred că am băut cerneala de sunt mereu, repet, fraierul de serviciu!
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
Discover more from Pagina personala Marius Matache
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
