
Ideea unui articol despre perechi de frați ce au evoluat pentru naționalele de rugby ale țărilor lor mi-a venit la Cupa Mondială 2019 din Japonia. Evident, de la cei trei neozeelandezi Barrett prezenți în naționala All Blacks, care au jucat titulari în meciul contra Canadei. Constatând însă că lista este uriașă (vezi Wikipedia), am zis să îi numesc doar pe o parte din cei care au ajuns la Cupa Mondială, ca să îi filtrăm cumva (sigur nu sunt toți). De remarcat că neozeelandezii nu erau primii trei frați în același timp la un meci de cupă mondială, precedentele venind din Tonga și Samoa. Astfel, Elisi, Manu și Fe’ao Vunipola reprezintă Tonga la ediția 1995 a Cupei Mondiale, iar trei frați Pisi sunt prezenți în teren pentru Samoa în meciul cu Africa de Sud la Cupa Mondială din 2015.
Peste ani, alți doi Vunipola – Mako și Billy – reprezintă Anglia la edițiile 2015 și 2019. Mao și Billy sunt fii lui Fe’ao. Să vă spun că sunt rude cu Faletau, tată și fiu, care au reprezentat sau reprezintă Tonga, respectiv Țara Galilor?
Primii frați pe care mi-i amintesc văzut jucând în același timp în națională au fost englezii Rory și Tony Underwood în anii ’90. Rory este recordmanul eseurilor marcate pentru Anglia, 49 în 85 de meciuri; Tony a strâns doar 27 de meciuri, dar și 65 de puncte. În aceeași perioadă, scoțienii îi aveau pe Gavin (61 meciuri, 667 puncte) și Scott Hastings (65 meciuri, 43 de puncte).
Embed from Getty ImagesSimon Best prinde un meci pentru Irlanda în 2003, un preludiu pentru prodigioasa carieră a fratelui său Rory, una din legendele rugbyului irlandez, cu patru cupe mondiale la activ. Rory Best este unul din cei cinci jucători cu peste 100 de meciuri în naționala Irlandei și merită să vedeți Dublinul după o victorie în Six Nations (eu am ajuns după ce câștigaseră turneul – fabulos!).
Frații Ben și Tom Youngs au prins patru meciuri pentru naționala trandafirului în 2015, la competiția defășurată chiar în Anglia, când gazdele se opresc în faza grupelor. Peste Canalul Mânecii, în Franța, îi avem pe Stephane si Thomas Castaignede (foto jos, în, cred, ultimul meci al României împotriva unei echipe din Tier 1 în afara Cupei Mondiale, pe stadionul Cotroceni), prezenți în lotul cocoșului galic la Cupa Mondială din 1999. Nu erau singurii frați din lotul francez, pentru că acolo îi regăsim și pe Thomas și Marc Lievremont, primul din ei antrenor al naționalei României în 2018. Și dacă tot vorbim de foști antrenori români, să nu îl uităm pe Massimo Cuttitta, participant la două cupe mondiale alături de fratele său geamăn Marcello. În 2007, îi avem pe Mauro și Mirco Bergamasco chiar în meciul împotriva României, la Marsilia, pe Stade Velodrome.
Dacă Apenisa Naevo a jucat pentru naționala statului Fiji la edițiile 1999 și 2003 ale Cupei Mondiale, fratele său, Semisi Naevo prinde trei partide la ediția 2007, din Franța. Jacob și Mosese Rauluni au reprezentat reprezentativa fijiană la edițiile 1999 și 2003, după ce primul fusese prezent și în 1995, la ediția din Africa de Sud. Încă doi frați au făcut parte din echipa insulară la ediția 2003, Aca Ratuva și Vula Ratuva Maimuri.
Dacă suntem în Fiji, fanii rugbyului și-l amintesc, poate, pe Tomasi Rabaka, cel care, în meciul contra României de la Cupa Mondială din 1991, tot din Franța, va înscrie două dropgoluri (vezi reportajul de mai jos). Fratele său, Samisoni, ratează la mustață lotul pentru ediția 1999, dar joacă două meciuri pentru Fiji la ediția 2003 din Australia.
Frații Tuilagi au o legătură pe termen lung cu Rugby World Cup, cel mai în vârstă dintre ei, Freddie, fiind în lotul național al insulei Samoa încă de la ediția 1991, când însă nu a jucat. Va fi în teren însă la meciul din sferturi contra Africii de Sud din 1995. După două ediții fără nici unul din cei șase frați ce au jucat rugby de performanță în teren, Alesana și Henry participă la ediția 2007 pentru Samoa, Anitelea fiind selecționat și el, dar nu a putut juca datorită unei accidentări (sursa). La Rugby World Cup 2011, în timp ce Manu era titular pentru Anglia, doar Alesana mai făcea parte din naționala samoană. Alesana va fi coechipier cu un alt frate la ediția 2015, Vavae. Manu a absentat timp de doi ani din naționala Albionului, fiind suspendat pentru probleme disciplinare în afara terenului de joc (sursa). Manu va fi singurul prezent la ediția din Japonia, jucând inclusiv în finala pierdută de Anglia împotriva Africii de Sud.
Nu sunt singurii frați care joacă pentru națiuni diferite. Salesi și Campese Ma’afu au evoluat pentru Australia, respectiv Fiji la Cupa Mondială din 2011 din Noua Zeelandă. De altfel, cei doi s-au aflat față în față și la debut, în 2010, într-un meci test Australia – Fiji (sursa). Mai au un frate, tot rugbist, care joacă pentru … Tonga, vom vedea dacă și el reușește să ajungă la o cupă mondială.
Sunt mulți du Plessis în rugbyul sud-african, Bismarck și Jannie fiind, probabil, cei mai cunoscuți. Amândoi au participat la trei cupe mondiale (2007, 2011, 2015), dar povestea frumoasă vine de la ediția 2007, când nici unul din ei nu fusese selecționat inițial. Accidentările i-au adus pe amândoi în lot, pe Jannie (foto jos, placând un samoan) chiar în timpul competiției, Botha accidentându-se la ultimul meci în faza grupelor (sursa).
Australienii Anthony și Saia Fainga’a (jos, placând un irlandez) au jucat amândoi la Cupa Mondială din 2011, fiind prezenți simultan pe teren în meciul pentru medalia de bronz, câștigat de Australia împotriva Țării Galilor. Fratele lor Vili a ales să joace pentru Tonga. La aceeași ediție, Phil și Jamie Mackenzie au fost în lotul Canadei, dar doar primul a prins minute în teren. Recunosc, la galezi și scoțieni nu m-am implicat foarte tare (excepție frații Hastings, care trebuiau menționați), dar voi fiind mai pricepuți, aștept sugestii.
Și voi încheia, așa cum am început, cu neozeelandezi. Vă imaginați că într-o țară în care rugbyul e religie, toată lumea joacă rugby (adevărul e știu un singur fotbalist neozeelandez, Wynton Rufer, care juca la Werder Bremen pe vremea când nemții desființau SC Bacău în Cupa UEFA). Astfel că perechile de frați sunt nenumărate, așa că voi alege doar câteva. Primii sunt Ben și Owen Franks, amândoi pilieri, Owen fiind unul din cei 9 jucători cu peste 100 de meciuri pentru naționala All Blacks. Apoi Julian (aripă) și Ardie Savea (flanker), primul fiind pe locul 2 în topul încercărilor marcate pentru “kiwis”.
Ba nu, noroc cu Bogdan, care mi-a amintit că am uitat “Stejarii” Andrei și Valentin Ursache. Valentin a participat în trei ediții de cupă mondială (2007, 2011, 2015), la ultima din ele avându-l alături și pe fratele său. În meciul cu Franța, Valentin Ursache a reușit singura încercare a României (și pot să mă laud că am fost la meci), pe care o puteți vedea în rezumatul partidei.
Într-un sport în care spiritul de echipă este esențial și unde dragostea se transmite mai ales în familie, e normal ca astfel de legături de rudenie să fie prezente (sunt foarte mulți tată și fiu). Dacă aveți și alte propuneri, le aștept cu drag. Chiar, mai avem frați au jucat pentru naționala României din 1987 încoace?
Dacă te abonezi, periodic vei primi informații despre activitatea mea muzicală: concerte, proiecte, piese noi!