Gaze de șist. Știu, sunteți, probabil, sătui de subiect, la cât se dezbate în România. Din păcate, vorbesc de el fie oameni care au un interes precis (să se exploateze sau nu) și deci subiectivi, fie oameni care nu se pricep la subiect (majoritatea). Am încercat și eu la un moment dat să scriu despre el, despre cum văd eu problema la modul general (detalii aici) și nu îmi propun să reiau discuția. Dar așa cum am mai spus, subiectele de mediu nu trebuie tratate nici superficial, nici cu patimă, ci aproape matematic, pe baza unor studii științifice oneste, nemanipulate, cu date corecte, reale, care să stabilească impactul real pe care o activitate economic îl are asupra mediului.
Știu că interesele economice vor fi întotdeauna prioritare în comparație cu grija pentru mediul înconjurător, dar și că e imoral să spui țărilor în curs de dezvoltare să nu mai defrișeze când țările bogate sunt principalii clienți ai resurselor provenite din pădurile ecuatoriale. Dar mai cred și în oameni de știință corecți, care își fac datoria. De aceea, vreau să vă semnalez un articol publicat în Frontiers in Ecology and the Environment (o publicație importantă în domeniul ecologiei, factor de impact 8,412) și intitulată Ecological impacts of hydraulic fracturing: Research priorities and knowledge gaps (dacă aveți probleme cu engleza, folosiți Google Translate).
Rezultatele studiului sunt relevante pentru România şi Uniunea Europeană, având în vedere faptul că există o presiune mare a industriei şi guvernelor pentru a exploata această resursă (Dr. Viorel Popescu).
Exploatare gaze de șist – principalele probleme implicate
Când vine vorba de gaze de șist, am constatat atunci când am scris articolul precedent ca principala problemă este lipsa unor informații coerente. Iar articolul de care vă vorbesc tocmai aici încearcă să lucreze, la identificarea studiilor ce trebuiesc făcute, în colaborare, de dezvoltatori, de autorități și oameni de știință. Nu o să vă povestesc prea multe, ci o să vă invit să citiți articolul, dar vreau să vă semnalez principalele rezultate obținute prin acest studiu.
Primul aspect ar fi impactul cumulat al acestor exploatări, generat de suprafețele mari ocupate de sonde, dar și de reţeaua densă de drumuri, conducte și facilităţi de stocare, prelucrare şi încărcare de care aceste gaze de șist au nevoie pentru a fi valorificate. Să nu uităm și că fiecare sondă contribuie la poluarea apei, a aerului, la poluarea sonoră și luminoasă.
Una din prioritățile majore ar trebui să fie determinarea impactului asupra mediului generat de orice deversare accidentală de substanțe de injecție ca urmare a ruperii conductelor de foraj sau ca urmare a unor accidente asociate exploatării gazelor de șist.
Nu în ultimul rând, îngrijorătoare este lipsa procesului de standardizare în ceea ce privește fracturarea hidraulică. Nu există date publice şi de încredere privind accidentele de exploatare, stocarea apelor uzate şi a fluidelor de fracturare. Acest lucru reprezintă un impediment major pentru înţelegerea efectelor asupra mediului. Doar 5 din cele 24 de state americane cu exploatări de gaze de șist au baze de date publice referitoare la accidente de exploatare. În studiul de față, au fost analizate documentaţiile ce descriu compușii chimici utilizați în cazul a 150 de puţuri din cele mai importante 3 state americane ca producţie de gaze de șist. Concluzia este una îngrijorătoare și anume că, în medie, 2 din 3 puţuri utilizează cel puţin o substanţă periculoasă nedeclarată. De asemenea, există puţuri în care se folosesc fluide de injecție conținând 20 sau mai multe substanţe nedeclarate. Și nu sunt puține cazurile în care fluidele de injecţie şi apele uzate conţin substanţe cancerigene şi radioactive.
În concluzie, vă invit să citiți articolul, coordonatele complete ale acestuia sunt:
Souther, S., M. Tingley, V.D. Popescu, D. Hayman, T. Graves, M. Ryan, B. Hartl, K. Terrell. Ecological impacts of hydraulic fracturing: Research priorities and knowledge gaps. Frontiers in Ecology and the Environment 12(6):330-338
Articolul poate fi citit aici
Ți-a plăcut? Dă mai departe!
Discover more from Pagina personala Marius Matache
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
2 Comments
Salut dom profesor,
multumesc pentru semnalare, substantele ”periculoase” sunt doar nedeclarate nu si interzise prin legislatie. Ca asa si soda caustica e periculoasa dar nu este interzisa, unii o declară, altii nu. Dar la nivelul unui oras care este cantitatea de soda cuastica deversata zilnic ? Se duce în panza freatica? se duce? este interzisa ? evident nu. Asa cum scriu si autorii, secretul de fabricatie e cheia, ca si la industria nucleara, chimica, radio-comunicatii (radiatii greu de masurat in anumite cazuri) lasa loc de multe interpretari. Cand modelul foloseste doar conceptul de contaminanti poate ar fi trebuit sa faca o comparatie cu efectele altor contaminanti din zone unde nu exista exploatari de șist. Ma rog, nu ma pricep. Este oricum doar un inceput, pentru ca legislatia reglementeaza folosirea unor substante, mai mult sau mai putin periculoase, nu a unor contaminanti.
Autorii au selectat cele mai importante 3 state pe baza criteriului cantitativ ? adica un clasament al nivelului de productie dar cum ar fi fost daca folosea criteriul ”cele mai vulnerabile 3 regiuni” sau ”cele mai putin vulnerabile 3 regiuni” unde se exploateaza gazele ?
Marius, iti propun ca la un astfel de articol sa adaugi si premii pentru comentarii: cel mai bun lobby-ist corporatist, cel mai bun agent de PR sub acoperire, cel mai bun activist ecologist, cel mai bine informat comentator, comentatorul care incearca cel mai bine distragerea atentiei. … :))
In rest – excelent articolul. Bine documentat.
O singura intrebare : in cazul utilizarii procedurii fraturarii hidraulice in zonele carstice – cam care e impermeabilitatea rocii pe care se bazeaza siguranta procedeului ?